luni, 14 martie 2011

Stagiu Poiana Brasov, 13-15.05.2011

Va instiintam ca, ca urmare a unor modificari de ultim moment al zborurilor companiei Wizz Air, maestrul Pagano Agostino nu mai poate veni la Bucuresti pentru stagiul din luna MAI.
Stagiul se va desfasura in aceeasi perioada si locatie cu urmatoarele modificari:
1.Instructorii ce vor coordona practica :
-Sensei Bunea Adrian(4 Dan Aikido Aikikai)
-Sensei Despa Sorin(4 Dan Aikido Aikikai)
-Sensei Mitu Nicolae(4 Dan Aikido Aikikai)
-Sensei Deleanu Mihaita(2 Dan Aikido Aikikai)
2.Programul va fi urmatorul:
Vineri(13.05.2011) : 19.30 - 20.30 -Sensei Mihai Deleanu
Sambata(14.05.2011) : 10.00-11.00 - Sensei Mihai Deleanu                                                                        
                                     11.00-12.00 - Sensei Adrian Bunea     
                                      
                                     17.00 - 18.30 - Sensei Nicolae Mitu
                                     18.30-19.30 - Sensei Sorin Despa
Duminica(15.05.2011) : 10.00 - 11.00 -Sensei Sorin Despa
                                      11.00-12.00 - Sensei Adrian Bunea
                         
Taxa de stagiu este 20 RON/persoana
2.Cazare+Masa la Hotel Caraiman - 240 RON/persoana/toata perioada stagiului, astfel:
Vineri(13.05.2011):  masa de seara + cazare(camere duble cu televizor+frigider+baie)
Sambata(14.05.2011): mic dejun+masa de pranz + sayonara party+cazare(camere duble cu televizor+frigider+baie)
Duminica(15.05.2011): mic dejun+masa de pranz
In cazul in care doriti sa participati la acest stagiu, astept confirmarile voastre pana cel tarziu in data de 31 MARTIE.
Precizam ca, cazarea si masa  le vom achita in avans la inceputul lunii Aprilie fiind imposibil sa modificam ulterior numarul persoanelor care doresc cazare!!!

vineri, 11 martie 2011

Impresii de la Cluj - Irina Gaspar, Musubi dojo, Cluj-Napoca


Astazi am placerea de a posta impresiile unei colege de la Cluj-Napoca, Irina Gaspar, careia ii multumesc si pe aceasta cale pentru faptul ca si-a gasit timpul de a scrie aceste randuri :

De cum a mijit anul, am prins a număra zilele până la seminarul ce a început de Dragobete. Auzisem mult povestindu-se despre Shihan Kobayashi şi nerăbdarea mea creştea zi de zi.

Primul antrenament a fost joia, de la ora 10, aşa că de la serviciu am tulit-o raliu spre dojo. Sensei Iulian Perpelici a deschis stagiul. O bucurie a fost pentru mine să pot lucra mai mult decât de obicei cu Ovidiu Codreanu pentru că, dacă în mod obişnuit Sensei Ovidiu este îndrumătorul antrenamentelor de marţi de la Musubi Dojo, de data aceasta el a fost colegul de tatami cu care am exersat toate tehnicile dictate de Sensei Iulian.

Jumătate de oră pauză, după care ne aliniem toţi pentru a-l întâmpina pe Shihan Yukimitsu Kobayashi. Apare din camera specială a senseilor acest japonez, cu mers de japonez, cu privire de japonez şi atitudine de maestru japonez. O atitudine care nu aducea a îngâmfare, ci, aş spune eu, a încântare a unei revederi. Asta a fost impresia mea, deşi eu nu l-am mai întâlnit. Mărturisesc că nu am participat la stagiul anterior, din urmă cu un an, când acelaşi shihan a fost invitat special, atunci fiind şi inaugurarea sălii în care s-a desfăşurat stagiul în discuţie – eu am descoperit aikido-ul abia la o săptămână după respectivul moment.

O încălzire scurtă şi eficientă, după care trecem la tehnici. Am auzit eu că acest sensei vine la fiecare şi lucrează cu toţi, dar nu am vrut să cred pur şi simplu. Şi m-am convins! Chiar de câteva ori! Plus că a dovedit o răbdare faţă de începători, demnă de apreciat.

După-amiază Sensei Ovidiu Codreanu a condus antrenamentul, aşa că m-am grăbit să îi spun onegaishimasu lui Iulian Perpelici. Întâmplarea a făcut ca în ora respectivă să lucrez numai cu arădeni, ceea ce nu mi-a displăcut defel.

Sensei Sorin Despa a ţinut, deasemenea, un antrenament interesant. Dacă nu mă înşel, preluarea arătată la iriminage semăna foarte bine cu ceea ce am văzut cândva la Steven Segal.

Sensei Nicolae Mitu a început cu o „joacă” prin care trebuia să îţi coordonezi, să îţi direcţionezi partenerul, dar fără să îl scapi, aşa cum ai fi fost tentat să o faci.

Sensei Adrian Bunea cred că a fost pe tatami înainte de cântatul cocoşilor pentru că, deşi am ajuns devreme, el, în zi de sâmbătă, domina sala din priviri de cel puţin jumătate de oră înainte de 9 dimineaţa. Mi-a plăcut metoda lui Sensei Adi de a îi face pe cei prezenţi atenţi, anume de a arăta o dată tehnica şi apoi de a invita la exerciţiu. Evident doar dacă erai atent puteai face ceva. Totuşi, nu erai lăsat de izbelişte. Dacă era cazul, se auzea puternic „Yame! Seiza!” şi se repeta lecţia pentru cei începători sau cei care nu au fost din prima secundă atenţi. În ora respectivă mi-am revizuit, printre altele, modul de a duce mâna atunci când trebuie să dezechilibrez, dar şi fandarea de care nu trebuie să uit atunci când aplic shihonage.

Sensei Rado Marinov m-a uluit prin modul său absolut estetic de a se mişca atunci când aplica o tehnică. A şi ţinut, de altfel, o pledoarie pentru frumuseţea mişcării, ceea ce nu exclude eficacitatea exerciţiului. O primă tentaţie de apreciere m-ar îndemna să cred că doar după ce eşti foarte stăpân pe tehnici ai putea să te ocupi şi de partea estetică a acestora. Totuşi, nu pot lăsa deoparte posibilitatea ca, dobândind încă de la început acea eleganţă a mişcării, să fie la fel de simplu (sau dificil) de însuşit respectivele tehnici. De remarcat că cele două bulgăroaice din delegaţia lui Sensei Marinov prezentau un adevărat spectacol atunci când lucrau împreună.

În zi de duminică, Sensei Viorel Dan a deschis seria ultimelor trei antrenamente din acest stagiu, punând accentul mai ales pe tehnicile de bază.

O mare încântare pentru mine a fost să îl cunosc pe Sensei Igor Shmygin. Pe lângă faptul că e un maestru pe tatami, e şi un extraordinar convorbitor. Deşi are centură neagră şi în alte arte marţiale, atunci când vorbea despre aikido parcă vorbea despre cel mai de preţ lucru. Cu multă mândrie, dealtfel justificată, mi-a mărturisit că nepoţelul lui, care a sosit pe lume de puţin timp, are deja legitimaţie de membru al Asociaţiei de Aikido din Ucraina. Şi tot cu drag a povestit despre fiul lui, de asemenea împătimit al Aikido-ului. Nu aş vrea sa trec peste entuziasmul pe care îl emană Sensei Shmygin atunci când predă. Faţa lui radiază bucurie când împărtăşeşte din cunoştinţele sale celorlalţi. În plus, este un om cu mult umor. A glumi atunci când o lecţie este ţinută pe tatami nu văd de ce ar fi greşit. Nu numai că menţine captată atenţia, dar şi creionează o atmosferă destinsă, relaxantă.

Sensei Kobayashi este un om al eficienţei. Nu îi place să treacă timpul degeaba când e pe tatami. Vrea ca toată lumea să lucreze la capacitate maximă, să înveţe cât mai bine şi, mai ales, să execute exerciţiile cât mai energic. Văzând că sunt foarte mulţi participanţi, a mers pe ideea de a explica etapele tehnicilor în funcţie de nivelele de experienţă ale acestora, astfel încât fiecare să se poată regăsi în antrenament. Am stat puţin de vorbă cu Sensei Kobayashi şi m-am bucurat să aud că a remarcat o schimbare pozitivă în ceea ce îi priveşte pe practicanţii de aikido din părţile noastre. Ştiind că e un om exigent, mă aşteptam la observaţii de orice fel. Şi l-am mai întrebat ceva. Un lucru care pentru unii poate părea banal. Ce înseamnă aikido pentru el? Mă aşteptam la o filozofie stufoasă. Dar a răspuns foarte simplu şi concis: „Aikido is my life” – „Aikido este viaţa mea”.

A fost un stagiu foarte încărcat. Multe antrenamente, până la şase pe zi. Mulţi participanţi. Peste două sute. Dacă nu ar fi fost totul pus la punct minuţios, cred ca nu ar fi avut cum să iasă atât de bine. Echipa organizatoare şi-a îndeplinit rolul şi merită toată lauda!

Irina Gaşpar

marți, 8 martie 2011

Tipuri de practica - Fujita Masatake sensei


Hitori geiko : practica solitara

 Mitori geiko : practica prin observare

Ippan geiko : practica normala.

Kakari geiko : practica avand mai multi atacatori

 Jiyu kakari geiko : practica atacului multiplu liber.

Shido geiko : instruirea

Kanchu geiko : practica de iarna

Shochu geiko : practica de vara

Cuvinte ale fondatorului Morihei Ueshiba - Fujita Masatake sensei


Prezint mai jos, un extras din cartea lui Fujita sensei, Aikido Keiko ho - metoda de practica in Aikido :

" Deoarece Ai ( armonia) este comuna cu Ai ( dragostea), am decis sa numesc Budo-ului meu unic "Aikido", desi cuvantul "Aiki" este unul vechi. Dar cuvantul care a fost folosit de luptatori in trecut este fundamental diferit de al meu.

Aiki nu este o tehnica de lupta cu dusmanul sau de invingere a acestuia. Este modul de reconciliere cu lumea si de a aduce fiintele umane intr-o singura familie.

Secretul Aikido-ului este  armonizarea noastra cu miscarea universului si    aducerea noastra in acord cu insusi universul. Cel ce a obtinut secretul Aikido-ului are universul in sine si poate spune: "Eu sunt universul".

Nu sunt niciodata invins oricat de rapid ar fi adversarul. Si aceasta nu pentru ca tehnica mea este mai rapida decat aceea a adversarului. Nu este o problema de viteza. Lupta se termina inainte de a incepe.

Cand un adversar incearca sa se lupte cu mine, el se intoarce impotriva universului insusi si atunci el trebuie sa rupa armonia cu universul. De aici, in momentul in care are de gand sa lupte cu mine, este deja invins. Nu este vorba de o masura a timpului - repede sau incet.

Aikido este ne-impotrivire. Si din moment ce este ne-impotrivire, este intotdeauna victorios.

Cei ce au o minte distorsionata, o minte invrajbita, sunt invinsi de la inceput.

Atunci cum poti indrepta o minte distorsionata, purifica inima si cum poti fi in armonie cu activitatile tuturor lucrurilor din natura? Mai intai trebuie sa faci ca inima lui Dumnezeu sa fie a ta. Este o Dragoste Mare, omniprezenta in toate colturile si toate timpurile universului. " Nu exista invrajbire in dragoste. Nu exista dusman al Dragostei". O minte in discordanta, gandul la existenta unui dusman, nu mai este in concordanta cu vointa lui Dumnezeu.   

Cei ce nu sunt de acord cu acest lucru nu pot fi in armonie cu universul. Budo-ul lor este acela al distrugerii. Nu este un Budo constructiv.

Deci, a te intrece in tehnici, in a castiga si pierde, nu este Budo adevarat. Adevaratul Budo nu infrange, nu distruge. "Niciodata nu infrange" inseamna " nu lupta niciodata".

A castiga inseamna a castiga in fata mintii distorsionate din tine insuti. Este o implinire a misiunii fiecaruia.

Aceasta nu este doar o teorie. O practici. Apoi vei accepta marea putere a Unu cu Natura.

Nu privi in ochii adversarului, caci  mintea ta va fi absorbita de ochii lui. 

Nu privi la sabia lui, caci  vei fi omorat de sabia lui. 

Nu privi la el caci spiritul tau va fi distras. 

Adevaratul Budo este cultivarea atractiei cu care sa absorbi intreaga fiinta a oponentului catre tine. Tot ceea ce trebuie sa fac este sa stau astfel.

Chiar si stand cu spatele la el este suficient. Cand el ataca, lovind, se va rani singur cu propria lui intentie de a lovi. Eu sunt una cu universul si nu sunt altceva.

Cand stau, el va fi atras spre mine. Nu exista timp si spatiu inaintea lui Ueshiba in Aikido - numai universul asa cum este el.

Nu exista dusmani pentru Ueshiba in Aikido. Gresesti crezand ca Budo inseamna a avea adversari si dusmani si a fi puternic ca sa-i dobori. Nu exista adversari si nici dusmani in adevaratul Budo. Adevartul Budo este sa fii una cu universul; aceasta inseamna sa fii unit cu Centrul universului.

In Aikido este nevoie de o minte care sa serveasca pacii tuturor oamenilor din lume, si nu mintii unuia care doreste sa fie puternic sau care practica doar ca sa rapuna un adversar.

Cand cineva ma intreaba daca principiile din Aiki Budo -ul meu sunt luate din religie, raspund "nu". Principiile adevaratului  meu Budo lumineaza religiile si le conduc la desavarsire.

Sunt calm oricum si de oricate ori sunt atacat. Nu am nici un atasament fata de viata sau moarte. Las totul asa cum este in voia lui Dumnezeu. Fiti detasati de atasamentul fata de viata si moarte si pastrati o minte care lasa totul in seama Lui, nu numai cand sunteti atacat dar si viata de zi cu zi.

Adevaratul Budo este un produs al dragostei. Este rezultatul daruirii de dragoste tuturor fiintelor, si nu omorarea sau lupta reciproca. Dragostea este zeita pazitoare a tutror lucrurilor. Nimic nu poate exista fara ea. Aikido este intelegerea dragostei.

Nu-mi fac un tovaras din oameni. Atunci, pe cine fac tovaras, pe Dumnezeu? Aceasta lume nu merge bine deoarece oameni isi fac tovarasi unul pe altul, spunand si facand lucruri irationale, prostesti.

In aceasta lume fiintele bune si rele sunt toate o familie unita. Aikido lasa in afara orice atasament: Aikido nu eticheteaza chestiunile relative drept bune sau rele. Aikido mentine toate fiintele in crestere si dezvoltare constanta si serveste perfectionarii universului.

In Aikido controlam mintea adversarului inainte de a-l infrunta. Aceasta inseamna ca il absorbim in noi. Inaintam in viata cu aceasta atractie a spiritului nostru si incercam sa comunicam o intreaga viziune a lumii.

Ne rugam neincetat sa nu apara lupte. Din acest motiv interzicem competitiile in Aikido. Spiritul Aikido-ului este acela de a iubi, chiar si atacul impotriva noastra, si de reconciliere pasnica. In acest scop legam si unim adversarii cu puterea dragostei. Prin dragoste suntem capabili sa-i purificam pe ceilalti.

Intelegem Aikido mai intai ca Budo si apoi ca mod de a servi la constructia Familiei Mondiale. Aikido nu este pentru o singura tara sau pentru cineva anume in particular. Singurul scop al Aikido este de a executa lucrarea lui Dumnezeu.
 
Adevaratul Budo este protectia iubitoare a tuturor fiintelor printr-un spirit al reconcilerii. Reconcilierea inseamna sa permiti indeplinirea misiunii fiecaruia.

"Calea" inseamna sa fii unul cu Vointa lui Dumnezeu si sa practici acest lucru. Daca ne indepartam numai putin de aceasta, am pierdut Calea.

Putem spune ca Aikido este o cale de a indeparta raul cu sinceritatea “suflului” noastru in locul sabiei. Adica, sa transformi lumea rau intentionata in lumea Lumea Spiritului. Aceasta este misiunea Aikido.

Cei rau intentionati vor fi infranti si Spiritul se va ridica in victorie. Atunci Aikido va purta fructul in aceasta lume.

Fara Budo o natiune cade in ruina, deoarece Budo este viata protectiei iubitoare si este sursa activitatilor de stiinta. 

Aceia care vor sa studieze Aikido trebuie sa-si deschida mintile, sa asculte sinceritatea  lui Dumnezeu prin Aiki si sa o practice. Trebuie sa intelegeti marea capacitate a Aiki, sa o practicati si sa o imbunatatiti fara nici o piedica.  Incepeti cultivarea spiritului vostru plini de bucurie.

Vreau ca oamenii sa asculte atent ceea ce transmite Aikido. Aikido nu este pentru corectarea sau dirijarea altora, ci pentru corectarea propriei noastre minti. Acesta este Aikido. Aceasta este misiunea Aikido-ului si  trebuie sa fie si misiunea voastra "

luni, 7 martie 2011

Stagiul Aikikai Ploiesti

Stagiu Aikikai Ploiesti, 5-6 martie 2011

Sub indrumarea lui Dorin Marchis sensei, presedintele si director tehnic al Fundatiei Romane de Aikido Aikikai, practicanti din Bucuresti, Pitesti, Otopeni, Cluj-Napoca si bineinteles Ploiesti, au practicat impreuna timp de doua zile.

Multumim Aikikai Ploiesti pentru organizare.

Adrian Bunea

Impresii de la Cluj - Gabriela Moldovan, Kenshin dojo

De peste trei ani am intrat in marea familie a Aikido-ului, unde simt ca mi-am gasit locul.

De ce nu putem trai fara sport,sau fara a practica o arta martiala m-am intrebat adesea. Sportul,in multe semintii  si limbi inca, se numeste 'joc'. Joc de echipa, joc individual-sport. E jocul tainic,divin,care continua de la facerea lumii; jocul lui Dumnezeu in creatia Universului, jocul Lui la insufletirea lutului, intru fiinta-Omul; jocul Dumnezeirii in tot ce ne inconjoara.

Arta martiala,particica din marele joc al creatiei,particica a inDumnezeirii,care te face (aikido indeosebi) sa te simti mai aproape de echilibrul daruit Universului,de divinitate,de oameni.

Am participat deja la 22 de stagii, insa acest stagiu international de la Cluj m-a impresionat foarte mult datorita numarului mare de participanti; acest fapt ma bucura foarte mult pentru ca iubim cu totii Aikido.

Stagiul nu a fost deloc usor,datorita numarului zilnic de antrenamente, si chiar a diversitatii tehnicilor de pe tatami.  Am cunoscut si am vazut pe tatami atatia oameni, dar si Sensei de exceptie. Un vechi proverb oriental spune ca "Un strop de sudoare valoreaza mai mult decat o mie de vorbe". Kobayashi Yukimitsu sensei ,era acolo, pe tatami, un vorbitor cu gesturile sufletului in spiritul Aikido-ului.


S-a muncit mult, iar dialogul tehnicilor a fost continuu intre Sensei si practicanti.


Ii amintesc de asemenea pe Sensei Igor Shmygin din Ucraina, Sensei Rado Marinov din Bulgaria, dar nu in ultimul rand la fel de profund devotati Aikido-ului, pe Sensei Adrian Bunea, Sensei Sorin Despa, Sensei Viorel Dan, Sensei Nicu Mitu, care la randul lor au demonstrat pe tatami , intr-o armonie si eleganta absolut perfecta.

Felicitari lui Sensei Dorin Marchis pentru organizare.

Cu ce raman eu dupa un stagiu? Imi raspund cu aceeasi veche poveste care imi vine in minte mereu:

"La un pustnic (poate tot un Sensei), uitat de timp si de lume intr-o pestera din munti, vine un grup trist de oameni:

-Inteleptule!Lumea s-a inrait,s-a ticalosit,de nu mai e de trai; invata-ne! Ce sa facem ca lumea sa devina mai buna?!

Dupa ce i-a privit lung, in ochi,inteleptul le-a spus cu o voce calda :

- Intoarceti-va intre oameni si incercati sa fiti voi, primii oameni buni! Nu va fie frica! Fiti voi primii oameni buni!"

Nu sunt cuvinte mari, dar dupa un stagiu, ca si dupa un antrenament, simt ca parca-l aud pe batranul intelept (care stia precis principiile Aikido) imbratisandu-ne pe toti cu vorba-i prietenoasa :

"FITI VOI PRIMII OAMENI BUNI!"
      
Eu va imbratisez cu drag.

Gabriela Moldovan

vineri, 4 martie 2011

Impresii de la Cluj - Cristian Vlaescu, Kenshin dojo

Am fost la stagiu la toate antrenamentele si pot spune c-a fost intens din toate punctele de vedere: programul a fost un pic mai incarcat decat de obicei (peste 7 ore pe zi), antrenamentele au avut grade variate de dificultate, senseii care au tinut antrenamentele au fost diferiti-fiecare dintre ei contribuind cu noi detalii asupra felului in care executam tehnica.

A fost extenuant, dar mi-a placut. Ca un plus de dificultate pentru mine a fost si hakama pentru ca nu eram obisnuit cu ea. Am observat ca tot m-am incurcat la proba de fantezie cand executam jyu-waza.

Sincer, il admir pe sensei Dorin ca a reusit sa adune practicanti din 5 tari la un singur stagiu. In plus, is tare mandru ca i-am vazut pe senseii din Bucuresti predand la un eveniment de asemenea amploare.

Cu amintirea proaspata si vie,


Cristian Vlaescu

miercuri, 2 martie 2011

Stagiu Ploiesti - Ploiesti seminar

Va reproduc mai jos, invitatia la stagiul de la Ploiesti, transmisa de Adrian Ionescu sensei catre toti cei doritori sa participe (si va recomand cu mare caldura sa participati) :

"Salutari,

In perioada 5 - 6 martie (sambata si duminica), la Ploiesti va avea loc un stagiu condus de presedintele FRAA, sensei Dorin Marchis.
Programul antrenamentelor va fi :

   - sambata : 9.30 - 11.30 si 16.00 - 17.30
   - duminica : 9.30 - 11.30

Antrenamentele vor avea loc la Sala Polivalenta Leonard Doroftei din Ploiesti (str.Milcov, nr.1).

Pentru persoanele care vin din alte orase si au gradul pana la kyu 1 inclusiv taxa de stagiu este de 10 lei, iar pentru yudansha nu exista taxa de stagiu.
Pentru a putea organiza acest eveniment in conditii cat mai bune va rog sa-mi dati un raspuns pana vineri daca veniti si cu cate persoane, iar in cazul in care doriti cazare va rog sa ma sunati.

Va asteptam alaturi de noi in dojo,
Adrian Ionescu"