"Am avut femei care nu se mărită decât dacă le cuplăm cu doctori,” îmi spune KEIKO OMI, consilier matrimonial la agenția BELLE din TOKYO. “Înțeleg dacă clienta ar fi vreo absolventă a unei universități renumite și pe deasupra ar arăta și bine. Cel mai adesea însă cele mai mofturoase cliente nu sunt și cele mai grozave; mă uit la ele și-mi vine să le zic, Ceri prea mult de la tine, coniță.”
Ultimele statistici arată că în Japonia există 300.000 mai mulți bărbați buni de însurat decât femei la aceeași vârstă, dar în același timp femeile nemăritate sunt mult mai puțin dornice să-și pună pirostriile. Multe din cele care vor totuși să se căsătorească se evaluează cu mult peste prețul pieței. E cazul unei femei de 32 de ani din TOKYO pe care șeful unei alte agenții matrimoniale mi-o dă ca exemplu.
"Uite, lucrează pentru o companie de electronice de care a auzit toată lumea. Arată destul de bine, numai că, să mă ierte dumnezeu, condițiile pe care le-a impus viitorului partener sunt strigătoare la cer.” Și începe să-mi treacă în revistă lista cu cele 18 caracteristici pe care ea le consideră necesare soțului ideal. Cererile ei, detaliate pe file A4, merg de la un venit substanțial și garantat, aspect plăcut și pregătire universitară, până la proprietăți, starea sănătății și, culmea, cât urmează să moștenească.
Când și-a prezentat cererile, toată lumea i-a spus că n-o să găsească în toată țara vreun bărbat care să corespundă perfect profilului imaginat de ea. Femeia a insistat, fiind gata să plătească încă un milion de yeni (aproximativ 7.800 EUR) pentru a-și găsi un soț care să îndeplinească măcar două-trei dintre condițiile specificate. Sigur, ăsta e un caz extrem, dar multe femei care apelează la agențiile matrimoniale caută idealul masculin. Dacă până mai ieri mariajul era una dintre realizările majore din viața unei femei, astăzi femeile japoneze nu prea mai simt nevoia să se căsătorească.
Șomajul, care afectează cel mai mult femeile, produce și el schimbări în comportamentul japonezilor. Am întâlnit o tânără studentă de 21 de ani care apelase deja la o agenție matrimonială pentru a-și găsi un partener în YOKOHAMA. Am aflat astfel un alt punct de vedere asupra instituției căsătoriei, aici în Japonia. Mi-a povestit că tatăl ei a fost transferat odată cu promovarea într-o funcție de conducere la OSAKA, urmând să se stabilească acolo împreună cu mama ei.
Cum fata e încă la facultate, va trebui acum să se mute singură, or plata chiriei și a întreținerii o cam sperie, mai ales în condițiile în care îi e foarte greu să-și găsească o slujbă ca lumea. Rezolvarea? Trebuie să se mărite urgent pentru a scăpa de grija locuinței. Îmi mărturisește că se întâlnește cu mai mulți bărbați, dar nici unul nu pare a fi interesat să se căsătorească. N-ar deranja-o să se mărite chiar cu un tip de până în 35 de ani, atâta timp cât are apartamentul lui.
În pofida reputației de a fi ambivalente față de străini, nevestele chineze își câștigă din ce în ce mai mulți fani în țara Soarelui Răsare.
"Fetele de la țară din nordul sărac al Chinei sunt chiar umile. Tot ce cer ele de la viitorul ginere e să fie cu grija căminului și, lucru foarte important pentru ele, să se îngrijească de părinții ei și ai lui în aceeași măsură,” spune un broker de la o agenție de căsătorii internaționale. “Fetele chineze vor deveni neveste mult mai bune decât corespondentele lor japoneze.”
O altă felie din tortul industriei matrimoniale japoneze o constituie re-căsătoriile, într-o țară în care rata divorțurilor crește dramatic. Cele care se hotărăsc pentru încă un mariaj sunt mai puțin îngrijorate de zestrea următorului partener cât de fondul problemei nerezolvate în căsătoria anterioară: competența din dormitor.
Un caz interesant este cel al unei doamne de 41 de ani, care a apelat la o agenție specializată în mariajele celor între două vârste, excluzând din start cerințele legate de venit sau vârstă dar insistând foarte mult pe potența și anduranța viitorului soț. Ex-ul dumneaei se îngrijea de nevoile ei sexuale doar o dată pe săptămână, frecvență care până la urmă n-a fost întru totul suficientă pentru a o face fericită. Întrebată de consilier cât de des ar trebui să întrețină relații intime, doamna a șoptit, înroșindu-se până în vârful genelor, “În fiecare noapte.” Apoi a adăugat, “trebuie să fie însă un bărbat bine legat. N-am nevoie de un om firav, trebuie să-l pot ține în brațe cu ambele mâini.”
Apelând la statistici, putem găsi japonezi dornici să-și facă datoria o dată pe săptămână. Dacă le ceri însă ca bărbăția lor să fie la treabă în fiecare noapte, majoritatea dau bir cu fugiții. Deși aflată în primul eșalon la categoria economie, Japonia nu se laudă cu recorduri de performanță și la capitolul fericire.
(iulie 2004)
Șomajul, care afectează cel mai mult femeile, produce și el schimbări în comportamentul japonezilor. Am întâlnit o tânără studentă de 21 de ani care apelase deja la o agenție matrimonială pentru a-și găsi un partener în YOKOHAMA. Am aflat astfel un alt punct de vedere asupra instituției căsătoriei, aici în Japonia. Mi-a povestit că tatăl ei a fost transferat odată cu promovarea într-o funcție de conducere la OSAKA, urmând să se stabilească acolo împreună cu mama ei.
Cum fata e încă la facultate, va trebui acum să se mute singură, or plata chiriei și a întreținerii o cam sperie, mai ales în condițiile în care îi e foarte greu să-și găsească o slujbă ca lumea. Rezolvarea? Trebuie să se mărite urgent pentru a scăpa de grija locuinței. Îmi mărturisește că se întâlnește cu mai mulți bărbați, dar nici unul nu pare a fi interesat să se căsătorească. N-ar deranja-o să se mărite chiar cu un tip de până în 35 de ani, atâta timp cât are apartamentul lui.
În pofida reputației de a fi ambivalente față de străini, nevestele chineze își câștigă din ce în ce mai mulți fani în țara Soarelui Răsare.
"Fetele de la țară din nordul sărac al Chinei sunt chiar umile. Tot ce cer ele de la viitorul ginere e să fie cu grija căminului și, lucru foarte important pentru ele, să se îngrijească de părinții ei și ai lui în aceeași măsură,” spune un broker de la o agenție de căsătorii internaționale. “Fetele chineze vor deveni neveste mult mai bune decât corespondentele lor japoneze.”
O altă felie din tortul industriei matrimoniale japoneze o constituie re-căsătoriile, într-o țară în care rata divorțurilor crește dramatic. Cele care se hotărăsc pentru încă un mariaj sunt mai puțin îngrijorate de zestrea următorului partener cât de fondul problemei nerezolvate în căsătoria anterioară: competența din dormitor.
Un caz interesant este cel al unei doamne de 41 de ani, care a apelat la o agenție specializată în mariajele celor între două vârste, excluzând din start cerințele legate de venit sau vârstă dar insistând foarte mult pe potența și anduranța viitorului soț. Ex-ul dumneaei se îngrijea de nevoile ei sexuale doar o dată pe săptămână, frecvență care până la urmă n-a fost întru totul suficientă pentru a o face fericită. Întrebată de consilier cât de des ar trebui să întrețină relații intime, doamna a șoptit, înroșindu-se până în vârful genelor, “În fiecare noapte.” Apoi a adăugat, “trebuie să fie însă un bărbat bine legat. N-am nevoie de un om firav, trebuie să-l pot ține în brațe cu ambele mâini.”
Apelând la statistici, putem găsi japonezi dornici să-și facă datoria o dată pe săptămână. Dacă le ceri însă ca bărbăția lor să fie la treabă în fiecare noapte, majoritatea dau bir cu fugiții. Deși aflată în primul eșalon la categoria economie, Japonia nu se laudă cu recorduri de performanță și la capitolul fericire.
(iulie 2004)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu