Ile de france … Trebuie sa pleci la drum fara prejudecati, pregatit sa faci fata multor provocari intr-o regiune compacta, intensa, plina de contraste, o lume cosmopolita.
Zona urbana este foarte primitoare: parcurile, spatiile verzi si cele de joaca gasindu-se la tot pasul. Arhitectura zonei este sofisticata, interesanta, omogena, sau neplacuta, in functie de ce preferi: case, sau zgarie nori.
Un dezavantaj ar fi intreruperile foarte dese ale strazilor, semafoarele rasarind din 50 in 50 de metri. Paradoxal, fara acestea, traficul ar fi si mai ingreunat.
Reteaua de metrou - veche de peste 100 de ani, de trenuri intraurbane, de autobuze si tramvaie vine in ajutorul locuitorilor si a turistilor. De ceva timp, in Paris a aparut o noua tendinta: bicicletele de inchiriat (velib’), care se gasesc in foarte multe puncte din oras, contra cost, in functie de cat vrei sa pedalezi.
Cei pasionati de istorie si cultura au de unde alege din multitudinea de muzee si galerii de arta. Perioada evului mediu este cel mai bine pastrata si reprezentata de castele si palate devenite muzee.
Toate artele, inclusiv artele martiale se bucura de o atentie deosebita in Paris, atat din partea organizatorilor cat si din partea practicantilor: fie ca vrei judo, karate, bjj, kyokushin, aikido, gasesti un dojo fara prea multa bataie de cap.
Urmand sfatul maestrilor de acasa (sensei Adrian Bunea si sensei Sorin Despa), am ales sa privesc practicile de la dojo Cercle Tissier. Deocamdata doar vizionez antrenamentele pentru ca, din cauza accidentarii la genunchi, nu pot practica aikido.
Primul contact cu cei de la Cercle Tissier a fost incurajator; au inteles situatia si nu a fost nici o problema sa ma lase sa privesc antrenamentele.
acestea au loc zilnic, iar eu ajung seara, la cele pt. toate gradele. (90% din practicanti sunt, de fapt, avansati).
Modul de lucru este destul de apropiat cu ceea ce facem acasa, cu particularitati specifice fiecarui maestru in parte, imbinand explicatiile cu practica propriu zisa.
Invatamintele primite de la sensei Adrian Bunea se regasesc si printre cele transmise de maestrii de aici: colaborare intre uke si tori, lucru fara graba si nu in forta, miscari ample.
Un atac bine executat de catre uke implica un raspuns bun din partea lui tori, un uke bun il ajuta pe tori sa fie bun.
Am auzit un indemn care mi-a placut: "tu, ca uke, vrei sa ma ajuti sa fiu bun ... gandeste-te la asta in timp ce ataci".
Colaborarea intre cei doi trebuie sa continue si in cazul in care schimbi partenerul: nu are nici un sens sa lucrezi la aceeasi intensitate cu 2 uke diferiti: intr-un fel i se indoaie incheietura unuia barbat, altfel unei fete.
Interesant mi s-a parut modul cum se insista pe contactul pe care uke trebuie sa-l mentina in permanenta ... orice urma de slabire a prizei putand duce la o incheiere nu foarte placuta pt uke; de asemenea, continuarea lui uke la un anumit procedeu al lui tori trebuie sa fie fara impotrivire pana la un moment, depinde de experienta, daca esti incepator, sau avansat.
Antrenamentele se incheie cu un "merci" plin de naduf, ca o implinire a muncii pt. unii, ca o izbavire dupa efortul depus - pt. altii.
Multumesc va spun si eu, pentru ocazia oferita de a povesti cateva aspecte din societatea pariziana si din lumea aikido de aici.
Pe curand.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu