Calea, la început, este obscură. Până și pașii inițiali sunt învăluiți de negură. Piscurile spre care duce sunt în aparență ascunse de o îngrămădire de nori care, observați de jos, par a fi imposibil de penetrat.
(Traducere de Adrian Bunea din ediția italiană a cărții "Sword and Brush")
Dar acesta este un lucru bun, pentru ca a vedea mult prea clar ce se gaseste in fata noastra, ar putea sa ne intimideze mai mult decat este necesar. Clarificarile apar numai in retrospectiva : calatorul a mers mult timp pe aceasta Cale a lasat in spate un taram linistit si pasnic, a infruntat un voiaj care prezinta provocari continue, dar care ofera si recompense mai mari decat ar fi fost de asteptat la inceputul calatoriei. Avansand de-a lungul Caii, el isi da seama ca este directionat catre o destinatie care, chiar ramanand misterioasa, apare atragatoare in mod absolut.
Pe aceasta Cale nu se pune problema de a calatori in sens fizic, chiar daca sunt rare cazurile in care bugeisha (practicantii Budo) descopera ca o pot face fara a-si parasi propria casa. Calea este o calatorie a mintii, a spiritului si, in fine, si a sufletului. Mecanica Caii este o contributie a taoistilor, vechii intelepti ai Chinei, a caror filosofie a Tao (Do in japoneza) ii stimula sa traiasca o existenta sincronizata cu curentele naturii. Din penelul caligrafului, Do este un caracter compus. Liniile care indica “principal” sau “fundamental” sunt unite cu cele ale radicalului care inseamna “miscare”. Insa, Do vrea sa insemne “strada importanta”, o Cale de urmat in armonie si sintonie cu vicisitudinile pe care universul le sugereaza, o carare lunga pe care se descopera unicitatea elementelor vietii din univers.
In acest sens, urmele Caii sunt foarte vechi. Ea a luat forma pentru prima oara cand un individ a inceput o activitate cu constiinta de a o impinge dincolo de hotarele utilitarismului si de a depasi restrictiile ego-ului. Este adevarat, Calea poate duce si la arta, poate chiar sa aiba si o valoare practica, dar scopul ultim al caii este “procesul”. Aceasta inseamna sa faci un lucru nu pentru rezultatul sau, ci sa te implici pentru ca implinirea acestui act ne elibereaza de constrangerile eu-lui nostru limitat : narcisismul, egocentrismul, preocuparile induse de temeri, de probleme si de grijile care ne fac mai mizera viata cotidiana. Calea ne atrage in locul in care domina eu-ul nostru potential : autorealizarea, autocultivarea si autoperfectionarea.
Do-ul este fie singular fie universal, este deschis tuturor celor ce poseda determinarea si inclinatia pentru a-l parcurge. Aceia ce o fac, oricum, aleg o mare varietate de discipline pentru a se apropia de drum, pentru ca Do transcede specificul pentru a se apropia de general. Ceremonia ceaiului, arta aranjarii florilor, gradinaritul, fiecare din aceste discipline este un drum al Caii. Strada aleasa de bugeisha este Calea martiala. Chiar daca forma particulara aleasa de acesta nu este importanta, Do al bugheisha duce la o mai apropiata confrumtare cu conflictele fundamentale ale realitatii : viata si moartea, durerea si placerea, problemele temporalesi problemele spirituale. Calea martiala cere rezistenta morala impreuna cu curajul visceral si emotiv. Cere si constiinta sociala si rezistenta fizica. Fiti siguri, fiecare din aceste calitati, va fi testata pe parcursul drumului. Ele vor fi, intre timp, purificate si intarite in timpul procesului, dar ar trebui ca oricum sa fie prezente, macar la un anumit nivel, in acela care decide sa intreprinda o calatorie ce il va purta foarte departe.
Ca si calator al Caii, bugheisha este indrumat de un sextant sensibil la influenta culturii traditionale japoneze. Geografia acestei culturi este teritoriul pe care toate Caile Japoniei au crescut si s-au alimentat. Nivelul de familiarizare si de adaptare la acest teritoriu, al bugheisha, va avea o greutate importanta in succesul sau pe acest drum.
Un individ care incepe sa parcurga Calea martiala, trebuie sa fie curajos si virtuos, trebuie sa posede simtul implicarii si sensibilitate fata de valorile trecutului. Chiar daca va avea aceste laudabile trasaturi caracteristice, aspirantul bugheisha va avea si incertitudini interioare, inclusiv banuiala de a fi pierdut ceva din propria existenta, ceva vital. Din acest motiv intreprinde calatoria care il va purta la misterioasa sa destinatie. O va face chiar daca ceilalti ii vor atrage atentia ca Calea este o practica naiva, demodata sau ideala. Isi urmeaza drumul pentru ca stie ca altii au mers inaintea lui, pentru ca imuabila directie a Caii il atrage si il cheama. Merge inainte pentru ca se simte constrans sa o faca. A inceput calatoria vietii pentru ca este convins ca, asa cum o arata kanji-ul pentru Cale, aceasta este strada principala pe care trebuie sa o parcurga. Aceasta Cale este unica care va putea sa il duca intr-un loc demn de a fi atins.
(Traducere de Adrian Bunea din ediția italiană a cărții "Sword and Brush")
Dar acesta este un lucru bun, pentru ca a vedea mult prea clar ce se gaseste in fata noastra, ar putea sa ne intimideze mai mult decat este necesar. Clarificarile apar numai in retrospectiva : calatorul a mers mult timp pe aceasta Cale a lasat in spate un taram linistit si pasnic, a infruntat un voiaj care prezinta provocari continue, dar care ofera si recompense mai mari decat ar fi fost de asteptat la inceputul calatoriei. Avansand de-a lungul Caii, el isi da seama ca este directionat catre o destinatie care, chiar ramanand misterioasa, apare atragatoare in mod absolut.
Pe aceasta Cale nu se pune problema de a calatori in sens fizic, chiar daca sunt rare cazurile in care bugeisha (practicantii Budo) descopera ca o pot face fara a-si parasi propria casa. Calea este o calatorie a mintii, a spiritului si, in fine, si a sufletului. Mecanica Caii este o contributie a taoistilor, vechii intelepti ai Chinei, a caror filosofie a Tao (Do in japoneza) ii stimula sa traiasca o existenta sincronizata cu curentele naturii. Din penelul caligrafului, Do este un caracter compus. Liniile care indica “principal” sau “fundamental” sunt unite cu cele ale radicalului care inseamna “miscare”. Insa, Do vrea sa insemne “strada importanta”, o Cale de urmat in armonie si sintonie cu vicisitudinile pe care universul le sugereaza, o carare lunga pe care se descopera unicitatea elementelor vietii din univers.
In acest sens, urmele Caii sunt foarte vechi. Ea a luat forma pentru prima oara cand un individ a inceput o activitate cu constiinta de a o impinge dincolo de hotarele utilitarismului si de a depasi restrictiile ego-ului. Este adevarat, Calea poate duce si la arta, poate chiar sa aiba si o valoare practica, dar scopul ultim al caii este “procesul”. Aceasta inseamna sa faci un lucru nu pentru rezultatul sau, ci sa te implici pentru ca implinirea acestui act ne elibereaza de constrangerile eu-lui nostru limitat : narcisismul, egocentrismul, preocuparile induse de temeri, de probleme si de grijile care ne fac mai mizera viata cotidiana. Calea ne atrage in locul in care domina eu-ul nostru potential : autorealizarea, autocultivarea si autoperfectionarea.
Do-ul este fie singular fie universal, este deschis tuturor celor ce poseda determinarea si inclinatia pentru a-l parcurge. Aceia ce o fac, oricum, aleg o mare varietate de discipline pentru a se apropia de drum, pentru ca Do transcede specificul pentru a se apropia de general. Ceremonia ceaiului, arta aranjarii florilor, gradinaritul, fiecare din aceste discipline este un drum al Caii. Strada aleasa de bugeisha este Calea martiala. Chiar daca forma particulara aleasa de acesta nu este importanta, Do al bugheisha duce la o mai apropiata confrumtare cu conflictele fundamentale ale realitatii : viata si moartea, durerea si placerea, problemele temporalesi problemele spirituale. Calea martiala cere rezistenta morala impreuna cu curajul visceral si emotiv. Cere si constiinta sociala si rezistenta fizica. Fiti siguri, fiecare din aceste calitati, va fi testata pe parcursul drumului. Ele vor fi, intre timp, purificate si intarite in timpul procesului, dar ar trebui ca oricum sa fie prezente, macar la un anumit nivel, in acela care decide sa intreprinda o calatorie ce il va purta foarte departe.
Ca si calator al Caii, bugheisha este indrumat de un sextant sensibil la influenta culturii traditionale japoneze. Geografia acestei culturi este teritoriul pe care toate Caile Japoniei au crescut si s-au alimentat. Nivelul de familiarizare si de adaptare la acest teritoriu, al bugheisha, va avea o greutate importanta in succesul sau pe acest drum.
Un individ care incepe sa parcurga Calea martiala, trebuie sa fie curajos si virtuos, trebuie sa posede simtul implicarii si sensibilitate fata de valorile trecutului. Chiar daca va avea aceste laudabile trasaturi caracteristice, aspirantul bugheisha va avea si incertitudini interioare, inclusiv banuiala de a fi pierdut ceva din propria existenta, ceva vital. Din acest motiv intreprinde calatoria care il va purta la misterioasa sa destinatie. O va face chiar daca ceilalti ii vor atrage atentia ca Calea este o practica naiva, demodata sau ideala. Isi urmeaza drumul pentru ca stie ca altii au mers inaintea lui, pentru ca imuabila directie a Caii il atrage si il cheama. Merge inainte pentru ca se simte constrans sa o faca. A inceput calatoria vietii pentru ca este convins ca, asa cum o arata kanji-ul pentru Cale, aceasta este strada principala pe care trebuie sa o parcurga. Aceasta Cale este unica care va putea sa il duca intr-un loc demn de a fi atins.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu