Impresii despre Fujita Sensei - Ștefan Serafim

Shihan Masatake Fujita

Despre Shihan Masatake Fujita se pot scrie probabil foarte multe lucruri, pornind de la faptul că a fost secretarul personal a lui O Sensei și trecând la modalitatea exprimării Aikido-ului prin tehnicile predate, neuitând să discutăm despre naturalețea mișcării, economia efortului depus și mișcările întotdeauna circulare și fără risipă....


Pentru mine, Shihan Fujita reprezinta maestrul care si-a dedicat viata pentru promovarea Aikido-ului in zona Europei de Est si care mi-a dat ocazia sa incerc sa inteleg Aikido ca o arta martiala, ca o dezvoltare spirituala prin prisma valorilor si principiilor transmise: neagresiune, miscare circulara, decizie.

Tehnicile de Aikido nu contin secrete, decat evident prin prisma faptului ca trebuie predate si apoi exersate pana la automatizare, si totusi tehnicile predate de Fujita Shihan contineau parca mereu acel ceva care ma facea sa descopar la fiecare stagiu cate un mic amanunt ce imi scapase pana in acel moment al practicii mele. Cu toate acestea am ajuns la concluzia ca stagiile sunt un lucru bun atat timp cat ajungi sa lucrezi efectiv cu Shihan. Experienta de uke pt. Shihan Fujita e una speciala, e acel moment in care poti spune in acest moment voi ataca decisive cu forta si viteza, iar in momentul atacului sa constati ca pur si simplu Shihan nu mai e acolo. Si unde ar putea fi decat langa tine in acea pozitie care te dezechilibreaza fiind optima pentru proiectare sau fixare? E atat de simplu sa execut un Shomen Uchi cu inima deschisa cu intentia de a ataca pentru ca in secunda urmatoare sa ma trezesc cu nasul in tatami din cauza unui Ikkyo executat correct si curat (fara utilizare musculara, fara crispare sau ezitare). In realitate cauza “aterizarii” mele in nas nu era decat initierea acelui Shomen Uchi, pentru ca Shihan nu facuse decat sa iasa din axa atacului si de acolo sa isi pozitioneze segmentele corpului pentru a-mi induce dezechilibrul, si evident cu cat atacul era mai decisive cu atat aterizarea in “nas” mai dura.

Lectiile predate de Shihan Fujita au fost tot timpul referitoare la postura corecta, intrarea corecta, caci odata realizate aceste lucruri este imposibil ca atacatorul sa nu ajunga in fixare sau proiectare. Actiunea corecta implica in mod evident decizia. Si acum rememorez momentul in care uke fiind in cazul unei tehnici Suwari-Waza Kokyu Ho, Fujita Shihan a ajuns in actiune articulara si momentul cel mai important abia acum incepe. Stiind tehnica, ma asteptam la aceasta actiune dar sa spunem la modul soft fara sa ajunga sa ma doara ceva, totusi actiunea lui Fujita Shihan a avut acea decizie si determinare de a aplica parghia pana in momentul in care m-am “predat”. Mereu m-am intrebat daca nu as fi batut in tatami in acel moment ce s-ar fi intamplat? De fiecare data raspunsul pe care mi-l ofer este ca Shihan ar fi mers cu aplicarea tehnicii pana as fi renuntat la atitudinea razboinica. Din acel moment am inteles ca Aikido nu este acel dans frumos, acea senzatie in care cel care ataca ajunge sa sara in toate partile oarecum din proprie initiative, ci ceva mult mai mult de atat – o arta martiala.

Stefan Serafim
Presedinte Doshin Club, Ramnicu-Valcea