Antrenamente in toiul iernii - Ueshiba Kisshomaru, Aikido News, 12 mai 1975

Am primit câteva articole de la Aikido Journal care, cu permisiunea redactorului șef Stanley Pranin, pot fi postate și de noi, în traducerea prietenului și colegului nostru Cătălin Obreja. Mulțumiri încă o dată, ambilor.


Și în acest an au avut loc numeroase kangeiko. Cred că această practică, prin care se antreneaza și mintea și corpul în toiul iernii, este tradițional japoneză. Este importantă cu adevărat pentru disciplinarea minții.

Practicând kangeiko anul acesta mi-am amintit numeroase întâmplări din zilele copilăriei. La sfatul tatălui meu am participat la acest tip de antrenamente de la vârsta de opt ani. Mergeam de la casa mea din Sengakuji pâna la dojo-ul din Ryibukan în Kansuki cărând echipament de Kendo. Această plimbare mi-a păstrat vie în memorie severitatea acestui tip de antrenament. N-am putut uita imensa plăcere când, într-una dintre aceste ocazii, în drum spre casă, conducătorul tramvaiului, care întâmplător era practicant la dojo, mi-a oferit o călătorie gratis până acasă.

În perioada liceului, pentru a putea participa la kangeiko mă trezeam dimineața devreme la 4:00 pentru a merge la dojo-ul școlii împreună cu alți participanți. Odată am luat din dojo toate prăjiturile ceremoniale de orez pentru a le mânca. Am fost mustrați cu severitate. Acum acel episod a devenit o amintire plăcută.

Îmi aduc aminte că după război această tradiție a fost păstrată doar de câțiva oameni. În ultimii ani accelerarea creșterii economiei a devenit evidentă iar antrenarea corpului și a minții ca un proces al creșterii individuale a captat subit atenția societății. Cred că antrenamentul minții și al corpului prin intermediul artelor marțiale este extrem de eficient prin faptul că implică ceea ce noi numim CALE, concept moștenit din Japonia antică și asemănător în mare măsură cu caracterul japonez.

Cu toate acestea, dacă există vreo diferență între kangeiko-ul din trecut și cel din prezent, aceasta ar fi punerea accentului asupra sistemului de valori al omului contemporan, în particular atenția pe care o acordăm familiei.

Severitatea cu care trebuie urmată CALEA este în prezent asemănătoare cu cea din trecut. Cu toate acestea nu pot să nu observ diferența dintre părinții care vin la kangeiko și se antrenează alături de copiii lor și cei care doar stau pe margine și își urmăresc copiii.

Unii ar putea spune că aceasta simbolizeaza lipsa de severitate a generației prezente. Cu toate acestea sunt impresionat de eforturile lor de a explora un concept tradițional în epoca modernă. În același timp sunt mai impresionat de cei care caută CALEA prin antrenamente dure ale corpului și minții.

Imediat după război când am reînviat kangeiko foarte puțini au luat parte la această practică. Ne-am gândit să oferim diferite premii celor care participau la toate sesiunile. Mi-am stors creierii căutând idei pentru a încuraja oamenii să participe.

Kangeiko se ține în prezent nu numai în Hombu Dojo ci și în nenumărate alte dojo-uri simultan. Numărul de participanți doar la Hombu depășește 200. Prin urmare numărul celor care au participat la kangeiko în acest an în dojo-urile din Japonia ar fi de ordinul sutelor de mii.

Totul în acest an, de la economie în jos, a fost afectat de dificultăți. Ne-ar plăcea să alungăm acest nor negru de pesimism cu ajutorul puterii minții și a corpului dobândite în kangeiko-ul de aikido.

(Ueshiba Kisshomaru, Aikido News, 12 mai 1975)