Principiile fundamentale ale Aikido

PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE AIKIDO
de Stanley Pranin (tradus de Cătălin Obreja)

Alegerea subiectului acestui articol a apărut în urma unei scrisori foarte interesante din partea unui expeditor neașteptat: Minoru Mochizuki Sensei de la Yoshinkan Dojo în Shizuoka. Scrisoarea lui Mochizuki Sensei a fost un răspuns la editorialul pe care l-am scris în ultima ediție și intitulat "Sugestii pentru eliminarea abuzurilor în acordarea gradelor Dan". Am fost rugat să detaliez viziunea mea asupra esenței Aikido referitor la subiectul tratat în acel articol.
(publicat în Aiki News #70, martie 1986)

Am multe idei despre ce este Aikido și cum ar trebui practicat, dar probabil majoritatea se referă la antrenamentul meu și nu mi-aș dori să le impun altora. Există totuși câteva pe care eu le consider principii fundamentale ale Aikido:

- Aikido este o disciplină bazată pe arta marțială și filozofia lui Morihei Ueshiba O-Sensei;
- Există un set de tehnici de bază care constituie manifestarea fizică a artei (de la ikkyo la yonkyo, shihonage, iriminage, kokyunage, etc.);
- Natura Aikido este defensivă;
- În Aikido interesul de ordin moral referitor la siguranța atacatorului este mai presus decât autoapararea.

Pot exista trăsături comune cu alte stiluri, dar caracteristicile menționate mai sus le consider esențiale pentru Aikido. Prin omiterea uneia dintre ele rezultă alterarea radicală a structurii Aikido așa cum a fost el conceput de fondator.

Am o atitudine "live-and-let-live" (trăiește și lasă-i și pe ceilalți să trăiască) în ceea ce privește diferențele stilistice. Nu mă simt suficient de cunoscător încât să fac o declarație măreață prin care să afirm că toate abordările au ceva important de oferit sau că toate conțin defecte sau limitări. În schimb mă voi rezuma la o afirmație evidentă: există un număr de stiluri de Aikido, fiecare punând accentul pe diferite arii și care au atras suficient de mulți practicanți pentru a garanta recunoașterea. Fiind pasionat de istorie, fiecare dintre ele mă interesează la fel de mult.

Luând în considerare această legătură, cred că una dintre cele mai dăunătoare atitudini care poate fi adoptată este aceea de a pretinde că nu există nici un stil în afara celui propriu. Această atitudine încurajeaza "tratamentul tăcut" al anumitor indivizi dintr-un grup și este o modalitate ieftină de promovare a armoniei sociale.

Întorcându-ne la subiectul gradelor DAN, permiteți-mi să afirm că sunt total de acord cu ideea principală a scrisorii lui David Lynch din acest articol, cerând cu insistență abolirea tuturor gradelor. Într-adevar, de ce să nu desființăm întreg sistemul, scăpând astfel de toate conflictele și negativitatea pe care le-a cauzat? Totuși, ca să fiu sincer, dacă gradele DAN ar fi cumva eliminate, ar fi imediat reinstaurate, chiar dacă într-o altă formă.

Voi prezenta un exemplu pentru a arăta cum pot fi utilizate alte sisteme pentru a înlocui sistemul KYU-DAN, sau doar pentru a funcționa în paralel. Acum câțiva ani, în perioada constituirii Federației Internaționale de Aikido, a fost creat un set nou de termeni pentru a distinge indivizii aflați în grațiile organizației. Etichetele FUKUSHIDOIN (instructor asistent), SHIDOIN (instructor) și SHIHAN (instructor-șef) au fost introduse pentru a împuternici reprezentanții oficiali ai organizației susținute de Hombu. Pe scurt, era un sistem de grade în cadrul unui sistem de grade.

Eliminarea gradelor DAN va crea doar un gol care, mai devreme sau mai târziu, va trebui să fie umplut cu ceva. Țineți minte că e nevoie de o acțiune a liderilor unei anumite organizații să se poată ajunge la o asemenea realizare și că inițial a fost chiar decizia lor să introducă gradațiile.

Avem de-a face deci cu un comportament primar. Oamenii, ajutați de abilitățile lor lingvistice, dau dovadă de o tendință de a grada și clasifica în ceea ce pare a fi o "sub-categorie" a procesului de "numire". Instinctiv atașăm denumiri tuturor obiectelor concrete și abstracte, dar și persoanelor – pe scurt, oricărui lucru pe care-l percepem ca făcând parte din realitatea noastră. Într-adevar, avem nevoie de denumiri, nume și etichete pentru a manipula obiectele, conceptele verbale și chiar pe cele mentale. Întreg procesul de etichetare devine posibil doar identificând un element în contextul său. Dacă, de exemplu, nu putem spune "Domnul X este SHODAN", vom fi nevoiți să găsim o descriere alternativă atunci când dorim să vorbim despre nivelul abilităților sale. Putem spune că s-a antrenat timp de patru ani, că este capabil să execute anumite tehnici cu o anumită măiestrie, etc., dar întreg procesul ar fi dificil. Într-o lume utopică, spunând despre cineva că este SHODAN va fi pur și simplu o modalitate de a spune că are un anumit nivel de îndemânare, că s-a antrenat un timp minim și așa mai departe.

Problema care apare nu are legătură cu sistemul de gradație KYU/DAN, ci mai degrabă cu violarea definițiilor specificate ale gradelor. Nimeni nu se plânge despre un student competent că primește un grad meritat. Ne plângem de cei trecuți cu vederea, de cei promovați în număr excesiv cu scopul de a obține control politic sau venituri crescute, sau de cei avansați înainte de a atinge un anumit nivel de competență. De aici au apărut sugestiile mele din articolul trecut, gândite pentru a crea măsuri de siguranță în cadrul structurii sistemului DAN, îngreunând astfel de practici.

Constituția Statelor Unite este deseori considerată document politic exemplar și sursă de inspirație. Una dintre cele mai importante clauze este sistemul de verificare și estimare creat pentru a preveni abuzurile uneia dintre formele de guvernământ: legislativ, judicial sau executiv. Chiar dacă organizațiile budo nu sunt instituții democratice, cred că este posibil să încorporăm dispozitive variate de constrângere și în procedurile urmate de aceste corpuri paternaliste, având ca rezultat o reducere a abuzurilor în arii precum gradațiile DAN.