marți, 31 august 2010

Contemplare

"MOKUSOOOOO!!!"

În foarte multe săli de arte marțiale, acest cuvânt vuiește ca un strigăt de luptă. Se întâmplă de două ori, la începutul orei de practică și încă o dată la sfârșit, întotdeauna după ce elevii din DOJO s-au aliniat în formație și s-au așezat în liniște. Pentru a-i aduce în această poziție, se folosesc de multe ori alte câteva comenzi.

"YAME" sau "KEIKO OSAME" se strigă pentru a anunța că ora de practică s-a încheiat. "NARANDE" înseamnă "Alinierea." "SEIRETSU" sau "KEIRETSU" sunt comenzi pentru alinierea după grade și vechime. "CHAKUZA" înseamnă coborârea în poziția șezând SEIZA. Odată așezați, zgomotul de haine aranjate, gâfâielile obosite și respirațiile extenuate se vor liniști încet-încet, lăsând locul unei tăceri sparte brutal de strigătul care pare să pătrundă chiar prin trupurile celor din DOJO.


"MOKUSOOOOO!!!"

Particula MOKU din MOKUSO înseamnă "a liniști, a reduce la tăcere." SO înseamnă "gânduri." MOKUSO este uneori privit ca o perioadă de "meditare." Într-un fel, chiar este. Însă mai degrabă ar trebui privit ca o perioadă de tranziție. Mulți cred că DOJO este un refugiu, un loc unde problemele de zi cu zi pot fi lăsate deoparte. Lucru care poate conduce însă la presupuneri incorecte. DOJO nu este o evadare din viața reală. Mai degrabă este un loc în care ne CONFRUNTĂM cu realitățile traiului nostru zilnic, le regăsim într-o formă concentrată și învățăm să le abordăm. DOJO este un microcosmos amplificat al existenței noastre și activităților de zi cu zi. Din această cauză ne concentrăm pe ceea ce se întâmplă în interior cu mai multă atenție și intensitate față de alte laturi ale vieții noastre. Acest lucru cere o perioadă de tranziție – asta înseamnă de fapt MOKUSO.

La începutul practicii, momentul de contemplare ne permite să reducem la tăcere neliniștile, îngrijorările, dorințele și așteptările pe care le aducem din afară, și să le așezăm deoparte pe perioada practicii. La încheierea practicii, un alt MOKUSO ne ajută să revenim, să ne reîntoarcem în viața din afara sălii de antrenament. Nu regăsim nimic "mistic" și nici măcar transcedental în MOKUSO. Nu căutăm iluminarea șezând în SEIZA așa cum procedează acoliții ZEN. Pur și simplu tranzităm, de la un spațiu la altul: nimic special, nimic extraordinar, însă ambele fiind părți fundamentale ale unei zile obișnuite.

La ce ne gândim atunci când stăm cuminți în MOKUSO? Dacă avem curiozitatea să întrebăm, profesorul ne-ar răspunde: "Nu te gândi la nimic." Ușor de zis, mult prea greu de făcut. Gândurile dau năvală, înghesuindu-se care mai de care să ne capteze atenția. Ne întrebăm, la începutul practicii, dacă nu ar fi fost poate mai bine să chiulim de la antrenament de această dată. Ne atrage atenția o problemă presantă de la serviciu; sau rufele murdare care s-au strâns după o săptămână.... La sfârșitul practicii când ne-am așezat din nou în SEIZA, ne preocupă modul în care ne-am descurcat la antrenament. A fost mulțumit SENSEI? Reușim să progresăm?... Ne este fiecăruia foarte dificil să nu ne preocupe astfel de gânduri. Cu cât ne chinuim mai mult să ne alungăm gândurile, cu atât mai feroce se stârnesc parcă în mintea noastră.

În aceste circumstanțe, am putea să luăm în calcul un concept provenind din CHADO (Calea Preparării Ceaiului). ICHI-GO, ICHI-E se traduce "un eveniment, o încercare." În timpul zilei în afara sălii, avem o șansă să ne ocupăm de o sarcină pe care o avem de îndeplinit. O singură oportunitate de a interacționa potrivit cu ceilalți. În DOJO lucrurile se întåmplă similar. Practica din această seară se desfășoară o singură dată în viața noastră. Data viitoare, chiar dacă este seara următoare, vom fi diferiți; lecția va fi și ea diferită.

La fel se întâmplă, desigur, în viața din afara sălii de antrenament. Fiecare moment este unic. În MOKUSO, avem iată un moment să reflectăm: am obținut tot ce se putea din fiecare moment înainte să intrăm în DOJO? Odată veniți la antrenament și după ce s-a încheiat practica, putem reflecta încă o dată. Am folosit fiecare moment al lecției la maximum? Dacă da, atunci putem fi mulțumiți. Dacă nu, atunci lecția următoare, ziua următoare, ne va oferi ocazia de a încerca din nou. Probabil nu vom reuși niciodată să obținem acea stare de liniște a maestrului ZEN în care mintea este "golită de gânduri." Dar dacă folosim aceste momente de contemplare, MOKUSO, pentru a accepta natura tranzitorie a lumii și a o primi în sufletul nostru, atunci nu vom mai risipi nici un moment din viața noastră.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu