Morihei Ueshiba și Gozo Shioda

de Stanley Pranin (tradus de Cătălin Obreja)

Când vine vorba de a face cunoscut AIKIDO către publicul larg într-o modalitate atractivă și ușor de înțeles, GOZO SHIODA iese în evidență. Combină o analiză lucidă a teoriei AIKIDO împreună cu o tehnică fină și un simț al umorului destul de sec și degajat. Cel care observă o demonstrație de AIKIDO a lui SHIODA devine invariabil captivat și este gata să se înscrie într-un DOJO de AIKIDO fără a se simți în nici un fel manipulat. Mai mult, SHIODA recunoaște de fiecare dată meritele învățătorului său MORIHEI UESHIBA și faptul că AIKIDO a evoluat din tehnicile DAITO-RYU AIKIJUJUTSU. În șapte dintre seriile sale, editorul șef al publicației AIKIDO JOURNAL, Stanley Pranin, tratează câteva dintre punctele culminante ale carierei fascinante a lui SHIODA.
(publicat în Aikido Journal #100, 1994)

Al doilea fiu al unui binecunoscut medic pediatru, SEIICHI SHIODA, GOZO s-a născut în Tokyo, la data de 9 septembrie 1915. Fiind un copil scund, bolnăvicios, SHIODA recunoaște că doar datorită cunoștințelor medicale ale tatălui său a reușit să supraviețuiască unei copilării pline de boli. Tânărul GOZO a avut parte de o educație privilegiată, dar în același timp a urmat directivele stricte ale tatălui său.

Întâlnirea providențială cu MORIHEI UESHIBA, fondatorul AIKIDO, s-a produs într-o manieră mai degrabă neobișnuită. Domnul MUNETAKA ABE, directorul școlii gimnaziale la care învăța SHIODA, a fost uimit de atitudinea nemaivăzută a unei tinere femei, domnișoara TAKAKO KUNIGOSHI, care curăța în fiecare dimineață un templu din vecinătate. Întrebând-o despre motivul pentru care îndeplinea acest ritual, ea i-a răspuns că totul se datorează profesorului său de AIKIJUTSU și i-a sugerat directorului să asiste la un antrenament. Profund impresionat de cele văzute în DOJO condus de UESHIBA, domnul ABE a insistat ca tatăl lui GOZO să-și înscrie fiul la antrenamente.

Pe 23 mai 1932, la doar șaptesprezece ani, GOZO s-a prezentat la DOJO-ul lui Ueshiba pentru a urmări o demonstrație. Având deja cunoștințe serioase de JUDO și KENDO, încrezător, privea cu scepticism tehnicile curate, controlate, pe care le vedea demonstrate. Observând atitudinea tânărului, UESHIBA l-a invitat să-l atace și într-o fracțiune de secundă SHIODA s-a trezit pe spate, frecându-și ceafa, după o tentativă nereușită de a lovi cu piciorul.

In aikido “a simti inseamna a crede” iar Shioda s-a decis imediat sa se alature dojo-ului. Din moment ce era nevoie de doua persoane care sa garanteze pentru el , tatal sau si domnul Abe l-au recomandat. La acea vreme, erau cam douazeci de elevi interni la dojo-ul lui Ueshiba si toti se supuneau unui program riguros, clasele incepand de la ora cinci dimineata si terminandu-se la ora noua seara. Apartenenta la acest dojo trebuie sa fi fost foarte stimulativa pentru Shioda , un loc in care se antrenau foarte multi artisti martiali priceputi si in care numeroase persoane din inalta societate apareau cu regularitate.

In acest moment al carierei sale Morihei Ueshiba era extrem de activ si preda nu numai la dojo-ul sau din Kobukan din Shinjuku dar si la Institutul Militar Nakano, Scoala Militare de Politie, Scoala Militara Toyoma, si in multe alte locatii. Din acest motiv, nu era nevoie sa solicite studenti din randul publicului larg si la Kubukan accentul se punea pe antrenamentul si dezvoltarea elevilor interni. Din punct de vedere tehnic, in aceasta etapa “aiki budo”-ul lui Ueshiba se afla in tranzitie intre Daito-ryu aikijujutsu si aikido modern. Erau mult mai multe tehnici; erau in aparenta lineare si aplicate cu multa vigoare. De asemenea erau folosite multe tehnici de fixare complexe (osaewaza).

Tanarul Gozo era inca elev al scolii intermediare (gimnaziu) cand s-a inscris si cand a participat la primele antrenamente de dimineata, trezindu-se la ora patru am pentru a ajunge la timp. Mai tarziu, la insistentele tatalui sau, Gozo si-a propus sa duca o viata aventuroasa, muncind pentru “reconstructia” Mongoliei. Ca sa fie pregatit pentru anii grei ce vor urma, s-a hotarat sa se retraga de la scoala pentru doi ani si sa fie devotat in totalitate antrenamentelor de aikido. A continuat sa practice aikido si in perioada studentiei, la Universitatea Takushoku, pana la inceperea serviciului militar in martie 1941.

Shioda a petrecut majoritatea anilor de razboi in China, pentru inceput ca secretar al generalului Shunroku Hata in Beijing, si nu de putin ori a fost in situatii critice. Autobiografia lui Shioda, Aikido Jinsei (Takeuchi Shoten Shinsha, 1985), relateaza aceasta perioada. In toamna anului 1946, la cateva luni dupa incetarea activitatii in cadrul Armatei Imperiale, Shioda a petrecut cateva saptamani muncind campul si avand parte de antrenamente intense la casa lui Ueshiba care, in primele zile ale razboiului , se retrasese la Iwama in prefectura Ibaragi. Inca tanar, maestrul sau fiind in aparenta retragere, Shioda s-a intors la Tokio si ca multi altii s-a chinuit sa-si duca existenta in Japonia lovita de saracie.

In 1950 Shioda a fost rugat sa asigure paza fabricii Tsurumi si a Companiei de Otel Ninon Kokan chiar in perioadata “epurarii rosii”, asa ca a strans o grupa de aproximativ cincizeci si cinci dintre cei mai puternici membri ai cluburilor de kendo, judo si sumo ale Universitatii Takushoku. O consecinta directa a acestui lucru a fost cai i s-a cerut sa predea aikido in mod regulat in diferite locatii ale fabricii incepand cu 1952. De asemenea a tinut cateva demonstratii in cadrul departementelor de politie la inceputul anilor 1950.

In 1954 in Tokio a avut loc o mare demonstratie de aikido, sponsorizata de catre Life Extension Association. Prestatia lui Shioda a fost foarte bine primita de catre publicul de aproape cincisprezece mii de spectatori, si in acest mod recent infiintata ”Organizatia de Aikido Yoshinkan” a inceput sa fie recunoscuta. In aceeasi perioada activitatile lui Shioda au ajuns in atentia unor importanti oameni de afaceri. Shoshiro Kudo, directorul Bancii Tomin, a sprijinit Yoshinkan-ul ajutand la constructia unui dojo. In 1955 complexul Tsukudo Hachiman a fost deschis publicului larg. De la acest modest inceput, Yoshinkan Aikido s-a dezvoltat gradual in toata Japonia si in strainatate, in special in SUA si Europa. In prezent este cea de-a doua organizatie de aikido, cu sute dojo-uri membre .

Modul prin care Yoshinkan Aikido a devenit entitate separata de Aikikai nu este pe deplin lamurit. Cand Shioda si-a inceput activitatea in aikido imediat dupa razboi, Morihei Ueshiba era inca retras in Iwama si antrenamentele de la Aikikai dojo (initial Kobukan) erau lipsite de regularitate si cu prezenta neorganizata. De fapt, cateva familii ramase pe drumuri dupa bombardarea orasului Tokio au locuit in dojo. Intr-o perioada a fost chiar folosit ca sala de festivitati!

Acesta este fondul pe baza caruia Shioda si-a atins succesul initial, iar Yoshinkan s-a dezvoltat treptat. Mai tarziu, Aikikai si-a revenit treptat sub comanda lui Kissomaru Ueshiba iar O Sensei in persoana a petrecut din ce in ce mai mult timp in Tokio. In acest fel nu a existat niciodata o scindare formala intre cele doua organizatii, in ciuda viziunii diferite asupra aikido. Cele doua grupari au evoluat independent mentinand legaturi mai mult sau mai putin cordiale. Chiar si in prezent Shioda si Kissomaru au aparitii regulate in cadrul ocaziilor festive ale celuilalt.

Shioda s-a antrenat cu O-Sensei cand Ueshiba avea cincizeci de ani si era in putere. Prin urmare, tehnicile invatate erau mai degraba diferite de cele predate in perioada postbelica.

Fara surprindere constatam ca Yoshinkan Aikido se distinge puternic de aikido-ul practicat in sistemul Aikikai sub ghidarea lui Doshu, fiul lui Ueshiba. Inca se mai dezbate in privinta perioadei in care tehnica lui Morihei Ueshiba era la apogeu –inainte sau dupa razboi, dar in final orice concluzie nu poate fi decat subiectiva. Cu toate acestea multi sunt de acord cu afirmatia lui Shioda dintr-un interviu acordat acuma cativa ani publicatiei Aiki News : “Aikido-ul din prezent este lipsit de dimesiuni/unidimensional. Este lipsit de substanta, gol in interior. Oamenii incearca sa ajunga la cele mai inalte nivele fara un minim de effort. Tocmai de aceea pare mai mult ca un dans in ziua de azi. Trebuie stapanite foarte bine bazele, la nivel fizic, si abia apoi pornesti catre nivele superioare…. Acum nu vedem nimic in afara de copieri sau imitatii fara legatura cu realitatea …”

Cu siguranta miscarile asemanatoare baletului ce le vedem azi ca reprezentand tehnica aikido, chiar daca sunt placute ochiului, nu reusesc sa convinga practicanti ai altor arte martiale ca fiind eficiente. Pozitia lui Gozo Shioda in acest subiect ramane clara si curriculum-ul tehnic al dojourilor Yoshinkan pune mare importanta pe abilitati tehnice de baza si in acelasi timp pe dezvoltarea mintilor si corpurilor practicantilor.