Practică pentru avansați

Acum câteva luni, cam două, am demarat împreună cu SORIN DESPA SENSEI, practica săptămânală pentru avansați (practicanți care au gradația minimă 2 KYU), în cadrul SIG DOJO, amplasat pe strada Claudiu 16 (aici se desfășoară practica uzuală a membrilor TENCHI și RAKUTEN DOJO, conduse de SORIN DESPA SENSEI, respectiv VIOREL DAN SENSEI).

Îi invit atât pe elevii mei cât și pe ceilalți practicanți de AAIKIDO, membri sau nu FRAA, care îndeplinesc condiția referitoare la gradația minimă, să participe la practica de sâmbătă. Pentru detalii mă puteți contacta pe mine sau pe SORIN DESPA SENSEI.
Poate că intervalul orar în care are loc această practică, 13:00 - 14:30 a facut ca eu să fiu unul dintre cei doi participanți din partea KENSHIN DOJO (al doilea fiind Valentin Păun). Este drept că până de curând nici nu aveam decât un singur elev cu gradatia 2 KYU, însă acest lucru s-a schimbat de la ultima examinare ținută la București în data de 24.04.2010. De atunci, la KENSHIN DOJO sunt 5 elevi cu gradația 2 KYU și unul cu 1 KYU; cel puțin în teorie ar trebui să fim 7 participanți la practica săptămânală de sâmbătă. Bineînțeles că acestora trebuie să li se alăture și maeștrii GEORGE STOIAN și DAN GRĂMADĂ, membri KENSHIN DOJO, ca urmare cifra corectă și finală ar fi de 9 membri ai DOJO-ului meu care ar putea fi prezenți pe TATAMI.

Dacă reacția de până acum a elevilor cu gradatii care le dau dreptul să participe la această practică nu a fost chiar bună, interesul manifestat de alți elevi cu gradații mai mici a fost îmbucurător. Evident, ei pot doar asista la aceste practici (cu excepția cazurilor în care este loc pe TATAMI și când îi putem lăsa și pe ei să studieze).

Acum, care ar fi rostul acestei practici? Este evident că AIKIDO este un sistem viu, "interpretat" de fiecare practicant în funcție de mai mulți factori: vârstă, sex, experiență, vitaliatate, greutate, etc. Părerea mea este că această "libertate" în practica AIKIDO nu poate să apară și nu trebuie permisă decât după ce sunt stăpânite cu adevărat bazele tehnicii, ceea ce eu consider că se întâmplă în principiu de la gradația SHODAN. Până atunci toți practicanții trebuie să se concentreze în recepționarea completă și corectă a tehnicii AIKIDO, astfel încât la un moment dat fiecare să poată transmite ceea ce a învățat, într-o formă nealterată, către practicanții mai noi. De aceea la practicile obișnuite se exersează numai tehnicile clasice, "curate" de AIKIDO. Iată de unde a apărut nevoia unei practici speciale în care să se exerseze tehnicile mai puțin lucrate, tehnicile "uitate" sau tehnicile mai neconvenționale.