Educația Marelui Pisoar

Un lucru îi uimește și-i indignează în același timp pe străinii ajunși în Japonia -- bărbații care urinează în public. Poți să vezi șoferi de taxi, salariați și bețivi sprijiniți de câte un perete, un gard, sau deasupra vreunui canal, în plină stradă și la orice oră din zi sau noapte, ușurând-se fără rușine deasupra Marelui Pisoar.

Japonezii deversează constant de la înălțimea pontoanelor, de pe marginile bărcilor de pescuit ancorate în port, fără să le pese de aglomerația zilnică de turiști străini care patrulează la câțiva metri de ei. Adevăr grăiesc, Japonia pare a fi obsedată de urinat. Toate toaletele în stil occidental au lipite pe ele abțibilduri cu instrucțiunile de folosire, de parcă chiar și japonezii ce-ar fi făcut, ar fi sărit în ele? Instrucțiunile de pe closete subliniază încă o dată aversiunea ancestrală pe care japonezii o au, pe drept, când e să-și așeze fundurile în același loc pe care, cu puțin timp înainte, a mai stat altcineva cu fundul gol. Doar recent și-au mai domolit împotrivirea, odată cu apariția scaunelor de closet încălzite, ale căror celule fotoelectrice și sisteme electronice complicate sesizează dacă cel așezat pe tron este neam de samurai sau mlădiță de gheișă, pornind programele de încălzire și spălare potrivite. Unui singur lucru par a se împotrivi încă -- mânuței care să le și tamponeze delicat fundurile înroșite de efort.

Credeți că exagerez când spun că Japonia pare a fi obsedată de urinat? Ei bine, educația în acest spirit începe de la vârste fragede. Călătorind spre Kyoto în faimosul SHINKANSEN (trenul de mare viteză), remarc de cealaltă parte a culoarului o doamnă citindu-i băiețelului său dintr-o cărticică frumos colorată. Numai că nu era o carte obișnuită pentru copii, așa cum știm noi că ar trebui să fie; coperta înfățișa un băiețel ținându-și puțulica cu o mână și stropind ca o ploaie de vară pământul. Am presupus că SHIKKOKKO, așa se intitula cartea, era un manual de educație a copiilor în spiritul Marelui Pisoar. Mai mult, venind în sprijinul presupunerii mele, desenul copertei îl prezenta pe copil urinând de pe un tren (!) deasupra câtorva locuri publice. Mă întreb oare cum or arăta cărticelele pentru fetițe, pe care trebuie că le citesc tăticii....

Mergând mai departe cu explicarea acestei obsesii, am descoperit cu ochiul expert al celui care a lucrat ani buni în publicitate un produs creat special pentru femei -- o mică extensie din hârtie sau plastic care le permite să-și direcționeze jetul după propriul plac. Se vor simți cu adevărat libere și egale cu bărbații folosind acest nou gadget: “Femeile pot să urineze acum la fel ca bărbații!” ne anunță reclama.

Hm, probabil că produsul a apărut ca o oportunitate de marketing acolo unde studiile au arătat nevoia femeilor de a urina și ele la fel ca bărbații -- adică pe stradă, proptite de câte un zid sau gard. Acest produs vine să înlocuiască sticluțele cu mâner și gură largă, pe care de obicei le primești la urcarea pe vaporaș. Sunt convins că vor exista doamne interesate de mostrele gratuite care, odată ce au montat dispozitivul conform instrucțiunilor (sau demonstrațiilor publice efectuate de tinerele samplerițe odată cu înmânarea mostrelor?), să se bucure din plin de satisfacția încercată până acum doar de bărbați: punct ochit, punct lovit!

Imaginați-vă scenariul unui spot care să promoveze această minunăție, în formula clasică “problemă-rezolvare.” Doamna are un picior în ghips, situație care o împiedică să se așeze confortabil pe closet; noul produs salvează însă situația! Femeia poate sta acum doar într-un picior, ca un cocostârc, și cu dispozitivul montat corect (instrucțiunile prezentate într-o animație clasică) își poate orienta jetul zâmbind satisfăcută. Ca un follow-up, doamna nu trebuie să mai coboare scările cu greutate, riscând să cadă și să-și rupă și celălalt picior, ci pur și simplu își montează dispozitivul conform instrucțiunilor (aceeași animație clasică, în cazul în care telespectatoarele nu au văzut primul spot), deschide fereastra și urinează confortabil direct din dormitor.

N-am să vă spun dacă spoturile astea chiar se difuzează, dar vă asigur că nimănui nu i s-ar părea neobișnuite. Acum înțelegeți de ce oamenii, în Japonia, urinează în public -- pentru că POT!
(28-30 iunie 2004)