Iată-mă în Haga, capitala mondială a Păcii și Justiției, pentru o vizită mai lungă. Încă din prima săptămână aici, printre canale, biciclete și mori de vânt, am căutat cu nerăbdare un DOJO, iar fotografia lui FUJITA SENSEI pe un un site m-a condus la HAGUKUMI DOJO. Spre bucuria mea, încă după primele antrenamente m-am simțit aproape ca acasă.
Practicantii de aici m-au primit cu bratele deschise si mai mult, una dintre colege mi-a daruit o bicicleta (doar suntem in Olanda, nu?!!).
Antrenamentele sunt tinute de mai multi instructori, printre care- Jan Dijkhuizen Sensei, 4 dan Aikido, Paul Jungschlager Sensei, 4 dan Aikido, Robert van den Bosch Sensei, 4 dan Aikido, Silvia Marton, 4 dan Aikido- fiecare dintre ei avand cate un antrenament pe saptamana. Luni este ziua in care are loc un fel de intalnire saptamanala, la antrenament participand si aikidoka din orasele invecinate (Leiden, Delft, Utrech).
Printre colegii de la Hagukumi Dojo am intalnit destul de multi straini – rusi, japonezi, greci, bulgari, francezi, mai nou si un coleg american, numarul acestora fiind strans legat de numarul strainilor care locuiesc in Haga si care este destul de mare.
Practicand aikido la Hagukumi Dojo, cu oameni care la inceput mi-au fost straini, iar o data cu trecerea timpului imi devin prieteni, nu pot decat confirma ceea ce multi altii au spus inaintea mea: pentru obtinerea unui progres este nevoie de timp, insa acest timp trebuie dedicat studiului si autocunoasterii, nu competitiei, intrecerii cu ceilalti practicanti.
In realizarea progresului, atentia noastra trebuie sa se concentreze pe iesirea din linia atacului, folosirea respiratiei ca un proces controlat, compus din doua faze distincte- inspiratie si expiratie- gasirea distantei optime intre tori si uke ( unii maestri spun ca reglarea acestei distante este de fapt un simt pe care il dobandesti practicand), dar poate si pe un antrenament mai putin dinamic, in care putem sa ne simtim corpul si modul in care interactioneaza cu cel al oponentului.
De asemenea, dezechilibrarea lui uke este deseori uitata. Imi amintesc ce ne spunea maestrul nostru, Adrian Bunea Sensei, referitor la pasii care trebuie respectati in executia oricarei tehnici: iesirea din atac, dezechilibrarea, si numai dupa aceasta dezechilibrare, tehnica propriu-zisa.
Lasand deoparte dificultatile, antrenamentele se desfasoara si aici in aceeasi atmosfera de buna dispozitie si bunavointa, atmosfera prezenta in majoritatea dojo-urilor de aikido.Se pare ca indemnul lui O-Sensei, ca practica sa se desfasoare intr-o atmosfera placuta si vesela este respectat cu usurinta de catre toti practicantii.
Ca eveniment deosebit, pot mentiona stagiul care l-a avut ca invitat pe Takeshi Yamashima Sensei, 7 dan Aikikai. Yamashima Sensei practica aikido de peste 40 de ani, iar modul in care demonstreaza tehnicile imi aminteste de Fujita Sensei, miscari mai scurte, ai impresia ca nici nu se misca si totusi, uke este proiectat cu rapiditate..
O mare surpriza si bucurie am simtit cand, rasfoind o carte in mini-biblioteca Hagukumi Dojo, am gasit o fotografie in care sunt prezenti Fujita Sensei, Bacas Sensei, Adrian Bunea Sensei… fotografie realizata in Romania, la sala unde se desfasoara practica membrilor Kenshin Dojo.
(Andreea si Alexandra Bunea, alaturi de Fujita sensei si de Bacas sensei, Bucuresti 2006)
Lumea este atat de mica!!! Ma intreb: ar fi fost la fel daca nu ar fi existat oamenii care, prin activitatea lor, au contribuit la raspandirea aikido-ului, dar si aceia care, in prezent , pastreaza in buna stare legaturile cu aikidoka din lumea intreaga, maestrii nostri….
Domo Arigato Gozaimashita!
Practicantii de aici m-au primit cu bratele deschise si mai mult, una dintre colege mi-a daruit o bicicleta (doar suntem in Olanda, nu?!!).
Antrenamentele sunt tinute de mai multi instructori, printre care- Jan Dijkhuizen Sensei, 4 dan Aikido, Paul Jungschlager Sensei, 4 dan Aikido, Robert van den Bosch Sensei, 4 dan Aikido, Silvia Marton, 4 dan Aikido- fiecare dintre ei avand cate un antrenament pe saptamana. Luni este ziua in care are loc un fel de intalnire saptamanala, la antrenament participand si aikidoka din orasele invecinate (Leiden, Delft, Utrech).
Printre colegii de la Hagukumi Dojo am intalnit destul de multi straini – rusi, japonezi, greci, bulgari, francezi, mai nou si un coleg american, numarul acestora fiind strans legat de numarul strainilor care locuiesc in Haga si care este destul de mare.
Practicand aikido la Hagukumi Dojo, cu oameni care la inceput mi-au fost straini, iar o data cu trecerea timpului imi devin prieteni, nu pot decat confirma ceea ce multi altii au spus inaintea mea: pentru obtinerea unui progres este nevoie de timp, insa acest timp trebuie dedicat studiului si autocunoasterii, nu competitiei, intrecerii cu ceilalti practicanti.
In realizarea progresului, atentia noastra trebuie sa se concentreze pe iesirea din linia atacului, folosirea respiratiei ca un proces controlat, compus din doua faze distincte- inspiratie si expiratie- gasirea distantei optime intre tori si uke ( unii maestri spun ca reglarea acestei distante este de fapt un simt pe care il dobandesti practicand), dar poate si pe un antrenament mai putin dinamic, in care putem sa ne simtim corpul si modul in care interactioneaza cu cel al oponentului.
De asemenea, dezechilibrarea lui uke este deseori uitata. Imi amintesc ce ne spunea maestrul nostru, Adrian Bunea Sensei, referitor la pasii care trebuie respectati in executia oricarei tehnici: iesirea din atac, dezechilibrarea, si numai dupa aceasta dezechilibrare, tehnica propriu-zisa.
Lasand deoparte dificultatile, antrenamentele se desfasoara si aici in aceeasi atmosfera de buna dispozitie si bunavointa, atmosfera prezenta in majoritatea dojo-urilor de aikido.Se pare ca indemnul lui O-Sensei, ca practica sa se desfasoare intr-o atmosfera placuta si vesela este respectat cu usurinta de catre toti practicantii.
Ca eveniment deosebit, pot mentiona stagiul care l-a avut ca invitat pe Takeshi Yamashima Sensei, 7 dan Aikikai. Yamashima Sensei practica aikido de peste 40 de ani, iar modul in care demonstreaza tehnicile imi aminteste de Fujita Sensei, miscari mai scurte, ai impresia ca nici nu se misca si totusi, uke este proiectat cu rapiditate..
O mare surpriza si bucurie am simtit cand, rasfoind o carte in mini-biblioteca Hagukumi Dojo, am gasit o fotografie in care sunt prezenti Fujita Sensei, Bacas Sensei, Adrian Bunea Sensei… fotografie realizata in Romania, la sala unde se desfasoara practica membrilor Kenshin Dojo.
(Andreea si Alexandra Bunea, alaturi de Fujita sensei si de Bacas sensei, Bucuresti 2006)
Lumea este atat de mica!!! Ma intreb: ar fi fost la fel daca nu ar fi existat oamenii care, prin activitatea lor, au contribuit la raspandirea aikido-ului, dar si aceia care, in prezent , pastreaza in buna stare legaturile cu aikidoka din lumea intreaga, maestrii nostri….
Domo Arigato Gozaimashita!
Postări
Arta pacii este intradevar inatatoare si este imbucurator sa realizam in fiecare moment ca aduna laolata inimi curate si oameni deosebiti. Ma bucur din suflet ca ai gasit un loc primitor si cald unde sa practici aikido si te asteptam acasa cu bratele deschise sa ne imparatsesti mai multe lucuri referitor la aceasta experienta extraordinara de care ai avut parte. Cu deosebit respect, Livia Popescu
RăspundețiȘtergere