Impresii de la Cluj - Gabriela Moldovan, Kenshin dojo

De peste trei ani am intrat in marea familie a Aikido-ului, unde simt ca mi-am gasit locul.

De ce nu putem trai fara sport,sau fara a practica o arta martiala m-am intrebat adesea. Sportul,in multe semintii  si limbi inca, se numeste 'joc'. Joc de echipa, joc individual-sport. E jocul tainic,divin,care continua de la facerea lumii; jocul lui Dumnezeu in creatia Universului, jocul Lui la insufletirea lutului, intru fiinta-Omul; jocul Dumnezeirii in tot ce ne inconjoara.

Arta martiala,particica din marele joc al creatiei,particica a inDumnezeirii,care te face (aikido indeosebi) sa te simti mai aproape de echilibrul daruit Universului,de divinitate,de oameni.

Am participat deja la 22 de stagii, insa acest stagiu international de la Cluj m-a impresionat foarte mult datorita numarului mare de participanti; acest fapt ma bucura foarte mult pentru ca iubim cu totii Aikido.

Stagiul nu a fost deloc usor,datorita numarului zilnic de antrenamente, si chiar a diversitatii tehnicilor de pe tatami.  Am cunoscut si am vazut pe tatami atatia oameni, dar si Sensei de exceptie. Un vechi proverb oriental spune ca "Un strop de sudoare valoreaza mai mult decat o mie de vorbe". Kobayashi Yukimitsu sensei ,era acolo, pe tatami, un vorbitor cu gesturile sufletului in spiritul Aikido-ului.


S-a muncit mult, iar dialogul tehnicilor a fost continuu intre Sensei si practicanti.


Ii amintesc de asemenea pe Sensei Igor Shmygin din Ucraina, Sensei Rado Marinov din Bulgaria, dar nu in ultimul rand la fel de profund devotati Aikido-ului, pe Sensei Adrian Bunea, Sensei Sorin Despa, Sensei Viorel Dan, Sensei Nicu Mitu, care la randul lor au demonstrat pe tatami , intr-o armonie si eleganta absolut perfecta.

Felicitari lui Sensei Dorin Marchis pentru organizare.

Cu ce raman eu dupa un stagiu? Imi raspund cu aceeasi veche poveste care imi vine in minte mereu:

"La un pustnic (poate tot un Sensei), uitat de timp si de lume intr-o pestera din munti, vine un grup trist de oameni:

-Inteleptule!Lumea s-a inrait,s-a ticalosit,de nu mai e de trai; invata-ne! Ce sa facem ca lumea sa devina mai buna?!

Dupa ce i-a privit lung, in ochi,inteleptul le-a spus cu o voce calda :

- Intoarceti-va intre oameni si incercati sa fiti voi, primii oameni buni! Nu va fie frica! Fiti voi primii oameni buni!"

Nu sunt cuvinte mari, dar dupa un stagiu, ca si dupa un antrenament, simt ca parca-l aud pe batranul intelept (care stia precis principiile Aikido) imbratisandu-ne pe toti cu vorba-i prietenoasa :

"FITI VOI PRIMII OAMENI BUNI!"
      
Eu va imbratisez cu drag.

Gabriela Moldovan