Despre Kuzushi - George Stoian, Kenshin dojo

Cum ar putea un copil de clasa întâi să stea împotriva unor derbedei mai mari decât el? La întrebarea aceasta am încercat să-mi răspund cu mulți ani în urmă văzând un grup de elevi dintr-a cincea îmbrâncindu-ne pe noi, cei mai mici, și punându-ne piedică pentru a ne trânti pe o porțiune de gheață la ieșirea din curtea școlii.

La doar sase-sapte ani singurul reper evident este marimea – cand esti mai inalt si mai puternic si poti domina cu usurinta pe ceilalti. Si totusi, creierul ofera un raspuns psihomotor chiar si (sau mai ales) in conditii dezavantajoase. Aproape inconstient, m-am ferit imperceptibil chiar in momentul in care unul dintre derbedei ma impingea in umar prevestind cu un ranjet dracesc inca o cadere pe gheata. Doar ca nu eu m-am intins ca un sac inert pe jos: vrand sa ma imbranceasca cu toata forta, si-a repezit ambele palme spre umarul meu, doar pentru a da de un mare gol pe care corpul lui l-a umplut din plin ca intr-o secventa din filmele lui Chaplin.
A fost primul meu experiment real asupra dezechilibrului, KUZUSHI; mult mai tarziu aveam sa invat despre Arhimede, a carui faimoasa replica voi incerca sa o modific in acest articol – "Odata ce am aflat pe ce se sprijina voi rasturna si pamantul."
"Rolul deosebit al artei auto-apararii pe care o invata aceste femei se poate demonstra acum dupa ce au progresat suficient de mult incat, fara dificultate si fara pic de efort, pot tranti la pamant barbati cantarind peste 90 de kilograme. Un uke masiv care se va repezi spre ele va fi proiectat printr-o atingere usoara pe incheietura mainii, pe cot sau gat, folosind impotriva atacantului momentul propriei lui forte."
Asa s-a scris in 1904 despre femeile japoneze care invatau Stiinta Secreta a Auto-Apararii. In mod evident ele se foloseau in mare parte de principiile echilibrului si dezechilibrului, precum si de abilitatea corpului mai mic de a manevra greutatea corpului mai mare. Reusita acestor actiuni se regaseste in principiile fizice de baza atat de familiare oricarui AIKIDOKA: postura dreapta, palmele extinse, bratul de neindoit, mana din fata corespunzatoare piciorului care inainteaza, miscarea corpului din centrul HARA, etc. TORI evita atacul direct al lui UKE pasind in afara liniei de atac si actionand asupra echilibrului atacantului, creand astfel in UKE nevoia de a reactiona. TORI gaseste apoi in aceasta reactie necontrolata sansa de a proiecta, fixa si infrange in final adversarul.
Am urmarit multi elevi in timpul antrenamentelor si i-am vazut concentrati mai mult cum sa se pozitioneze pe ei corect pentru a executa o tehnica sau alta, acordand foarte putina atentie modului in care ar trebui sa aduca adversarul cu corpul in pozitia propice. Odata explicata insa, importanta dezechilibrului devine usor de inteles pentru toata lumea, fiind mai usor de proiectat un adversar atunci cand este dezechilibrat.
Am remarcat totusi ca principiile AIKIDO par sa fie intelese doar teoretic cu mult inainte de a putea fi aplicate eficient. Chiar pentru un nepracticant de arte martiale, o tehnica poate fi aplicata cu mai multa eficienta si mai putin efort atunci cand adversarul a ajuns sa nu mai fie intr-o stare de echilibru. Unul dintre aspectele care diferentiaza elevul incepator de cel avansat este capacitatea de a-si concentra atentia pe echilibrul oponentului. In acest aspect consta si diferenta intre a invata o aruncare si a reusi sa executi eficient o aruncare. Cred ca "trucul" prin care putem face ca tehnicile de AIKIDO pe care le invatam sa "functioneze" usor este sa gasim modul prin care putem surprinde oponentul in dezechilibru, sau sa fortam oponentul sa ajunga intr-o stare de dezechilibru. In acest scop, cred ca nu este suficient doar sa urmarim ca proiectia centrului de greutate sa iasa in afara limitelor create de suprafata poligonala de sprijin, pentru ca centrul de masa al unui corp in miscare nu coincide intotdeauna cu centrul geometric intuit. Din punct de vedere fizic, o tehnica de AIKIDO poate fi aplicata cu un dezechilibru atat de perfect si oportun incat devine posibil pentru UKE sa isi altereze starea de echilibru fara a-si perturba pozitia centrului sau de masa. Un sistem se afla in echilibru mecanic daca pozitia sa in spatiul axelor se afla in acel punct in care vectorul energiei potentiale are valoarea zero. Aceasta definitie ascunde mai multa informatie despre stabilitatea starii de echilibru, mai ales in cazul unui corp uman antrenat care genereaza suficienta energie pentru un potential contraatac.
Multi oameni ajung singuri intr-o stare de usor dezechilibru. O metoda simpla de a executa o aruncare este sa surprindem adversarul atunci cand ne ofera singur sansa. Nu este deloc posibil sa te deplasezi fara a trece printr-o oarecare stare de dezechilibru. Si cu siguranta nu ii va fi usor adversarului sa atace fara forta si miscare, devenind astfel vulnerabil la un contraatac. Cu toate acestea, sa inveti sa te folosesti de dezechilibrul adversarului cere un fin simt al gasirii momentului favorabil. Pentru a reusi sa fii in locul potrivit la momentul potrivit, trebuie sa anticipezi miscarile adversarului, o abilitate care se slefuieste cu greu si doar pe masura ce acumulezi experienta.
O alta modalitate prin care se poate aplica eficient KUZUSHI este aducerea sau fortarea adversarului intr-o pozitie instabila. Avem la indemana destule moduri de miscare a corpului care au ca rezultat obtinerea unui raspuns previzibil din partea oponentului, astfel incat sa il poti intui si sa te folosesti de el ca de o situatie favorabila. Poate fi o simpla intrare IRIMI, care de cele mai multe ori forteaza adversarul sa paseasca inapoi, sa se opuna, apoi sa impinga si el. Acest raspuns iti ofera posibilitatea de a-l arunca in fata in directia in care impinge. In mod uzual, iti poti dezechilibra adversarul printr-o combinatie de TAI SABAKI, un prim TENKAN aducandu-ti oponentul intr-o pozitie instabila din care o tehnica IRIMI poate fi executata cu succes.
Despre KUZUSHI se crede adesea ca inseamna doar intrare sau eschiva. La nivel avansat insa este mai mult decåt atat. Spre exemplu, KUZUSHI poate fi obtinut rupand ritmul adversarului, incercand tehnici false sau aplicand ATEMI, schimband pozitia corpului sau priza, scotand un KIAI, sau schimband brusc viteza sau directia. Un element de baza in KUZUSHI ne spune ca trebuie actionat mai mult decat doar mecanic asupra corpului. KUZUSHI trebuie aplicat foarte mult si la nivel mental. KUZUSHI trebuie sa rupa intotdeauna concentrarea adversarului, avand ca rezultat obtinerea momentului oportun pentru atac. Iata unul dintre motivele pentru care increderea in sine este un factor important in AIKIDO. O atitudine mentala puternica si pozitiva domina de multe ori o stare emotionala mai slaba, rezultand astfel intr-un KUZUSHI eficient.
Atunci cånd se afla intr-o pozitie foarte stabila, cum ar fi AI-HANMI, o persoana poate fi greu de aruncat. Cu cat sunt mai dezechilibrati insa, cu atat pot fi doborati mai usor doar cu putin efort. Iata cheia spre AIKIDO – principiul care ii ofera celui mic si slab posibilitatea de a-l arunca pe cel mare si puternic.
Maestrii AIKIDOKA stapanesc intru totul KUZUSHI – se misca, trag si imping astfel incat isi mentin adversarii permanent destabilizati, luptandu-se sa isi recapete echilibrul, si nemaifiind in stare sa atace si nici sa se apere. Exact asa cum spunea si O-sensei: "De cate ori ma misc, fac Aikido"

George Stoian - Eseu pentru gradul nidan