Kenshin Dojo Bucuresti - Adrian Bunea

Cuvântul DOJO înseamnă în limba japoneză locul unde căutăm calea (DO). Calea marțială, spre deosebire de meșteșugul (JITSU, JUTSU) marțial constituie, așa cum o arată chiar acest cuvânt, nu numai o înșiruire de tehnici marțiale ci și o modalitate de elevare și perfecționare spirituală. Auzim și citim acest lucru în diverse surse media. Este clar, și nu numai în opinia mea, că DO trebuie să încorporeze și JITSU pentru că numai astfel putem sesiza încărcătura spirituală din artele marțiale. Spun asta deoarece multor persoane cu abilități intelectuale le este facil să se lase absorbite numai de mesajul filozofic, extrem de interesant de altfel, uitând de faptul că toate căile marțiale moderne provin din tehnici de luptă care aveau ca scop supraviețuirea și nu forma exterioară atractivă pentru spectatori.

In Aikido cred ca intalnim aceeasi situatie, poate chiar mai des decat in alte arte martiale (si da, sa nu uitam nici o clipa ca Aikido ESTE o arta martiala), in special ca urmare a absentei competitiei sportive si a modului specific si traditional in care se desfasoara practica. In aceste conditii este destul de usor sa uitam ca in practica trebuie ca, din punct de vedere mental, sa ne comportam ca si cum am fi in realitate, asta insemnand : atentie permanenta si distributiva, inainte sa atacam, in timpul executarii tehnicilor, cat si dupa finalizarea acestora (ceea ce se poate denumi ZANSHIN - spirit treaz), executarea unor atacuri corecte, logice si cat mai apropiate de realitate, capacitatea de a anticipa si eschiva atacurile, seriozitatea absoluta care trebuie sa existe pe tatami. Toate acestea fara a uita de regulile practicii stabilite de O Sensei Ueshiba Morihei sub denumirea de "precautii care trebui luate in timpul practicii" (traducere din BUDO a lui Ueshiba Morihei, editia Budostore, Paris, 1994):

1. Scopul original al BUJUTSU este acela de a-l ucide pe adversar dintr-o singura lovitura; toate tehnicile pot fi deci, mortale, respectati deci indicatiile instructorului si nu luptati in forta.

2. BUJUTSU este o arta in care invatam sa luptam de unii singuri contra a mai multi. Este deci, absolut necesar sa ne antrenam intotdeauna cu un spirit atent si avand corpul in alerta, gata sa primim adversarii veniti din cele patru si din cele opt directii.

3. Antrenati-va intotdeauna intr-o maniera plina de foc si de bucurie.

4. Instructorii nu pot comunica decat o mica parte din stiinta lor; numai printr-un antrenament neincetat veti obtine experienta necesara pentru a penetra misterele. Studiul vostru nu ar trebui sa urmareasca retinerea unui mare numar de tehnici diferite. Una cate una, insusiti-le pe fiecare dintre ele.

5. In antrenamentul zilnic, incepeti cu exercitiile de baza care va vor fortifica corpul, fara excese. Sacrificati primele zece minute pentru a va incalzi si pentru a nu avea astfel, nici o teama de a fi raniti, chiar si pentru persoanele varstnice. Amuzati-va antrenandu-va si motivati-va pe voi insine pentru a intelege corectitudinea celor intreprinse de voi.

6. Antrenamentul in BUJUTSU consista in hranirea YAMATO-DAMASHII (spiritul japonez) si in forjarea propriului caracter. Tehnicile martiale sunt transmise de la un om la altul pe baza unei relatii individuale si nu trebuie divulgate fara discernamant oricui. Secrete de o asemenea natura nu trebuie deturnate pentru a servi unor scopuri rele.

Citind cele de mai sus, veti spune poate, ca astazi traim in alte vremuri, in care pericolele nu sunt comparabile cu cele de pe vremuri, ca toate asa-zisele secrete sunt deja publice pe internet, in carti sau filme. Fara a contrazice punctele de vedere exprimate anterior, as vrea sa spun ca insasi supravietuirea artelor martiale contrazice astfel de pareri, referitoare la inutilitatea acestora si/sau a unei anumite atitudini. In acest context, cred ca trebuie sa intelegem cu totii, cei care mergem sau intentionam sa mergem pe o cale martiala, ca numai prin foarte multa munca, seriozitate, efort si chiar durere, putem incerca sa dobandim calitatile necesare unui bun luptator. Artele martiale pregatesc luptatori si nu filosofi sau poeti. Luptatorii pot fi insa si literati si filosofi si oameni sensibili in fata frumosului.

In consecinta, in dojo-ul meu doresc sa transmit, in masura posibilitatilor mele, aceasta atitudine : de munca, seriozitate, capacitate de efort si de depasire a durerii si nu in ultimul rand de respect si de loialitate (KENSHIN). De aceea comunic tuturor elevilor mei regulile de baza in KENSHIN Dojo : respect, loialitate, traditie, spirit, asumarea constienta a disciplinei. In dojo nu venim pentru a invata doar tehnici, achitand o taxa lunara. Transmiterea artelor martiale, a Aikido, nu reprezinta un comert cu informatii tehnice. Este, asa cum o spune chiar O Sensei, o transmisie de la om la om, de la suflet la suflet si din aceasta prisma este foarte importanta relatia maestrului cu elevii si relatia dintre elevii insisi. Evident ca aceasta relatie este si trebuie sa fie bilaterala, pentru ca increderea si disponibilitatea elevului trebuie sa fie insotite de corectitudinea si disponibilitatea maestrului. De altfel, in acceptiunea mea (pe care mi-am insusit-o dintr-o lectura anterioara), maestrul este acea persoana care stapaneste o anumita arta (martiala, a olaritului, a pictatului, a muzicii, etc), care te inspira si te face sa doreste sa stapanesti si tu acel domeniu si care reprezinta pentru tine, ca elev, un model in intreaga viata si nu numai in orele dedicate practicii.

Valoarea artelor martiale astazi rezida in capacitatea lor de a ne pregati mai bine pentru viata reala, cu provocarile si dificultatile ei. Eu asa cred.