luni, 28 octombrie 2013

Eseu sandan - Arthur Alexiu

Ukemi – calea spre Budo


“As your training progresses, always remember that the key to gaining ability for spontaneous and creative technique lies in good ukemi”
                                                     Mitsugi Sautome


Ukemi este un termen japonez compus din doua cuvinte: uke de la ukeru (a primi, a receptiona) si mi (corp).
In Aikido, ukemi inseamna atat caderea celui care primeste tehnica, cat si persoana in sine.
Actiunea propriu – zisa de ajungere la sol, caderea, prezinta diferente in modul in care este perceputa in occident fata de orient, lucru ce afecteaza si modul in care se desfasoara practica.
In general, in occident, caderea este vazuta de practicantii de arte martiale ca semn al infrangerii. Ea este acceptata ca un rau necesar in procesul de invatare pentru a putea primi tehnica fara a fi ranit, ceea ce e, bineinteles, un lucru indispensabil; dar daca antrenamentul se limiteaza la atat, ukemi este tratat in mod superficial.
In orient, ukemi este privit mai ales prin prisma valorii lui martiale, ca practica Budo, ca metoda prin care samuraii puteau supravietui unei lupte pe viata si pe moarte. In acest context, singurul obiectiv este supravietuirea, iar retragerea sau fuga fac parte din tehnicile consacrate pe campurile de lupta, fiind asadar natural ca ele sa fie traduse in tehnici concrete; in felul aceasta deci, ukemi permite sa scapi dintr-o tehnica, sa o contrezi, sa o anulezi sau sa-i atenuezi efectele.
Se poate concluziona ca ukemi trebuie privit in doua moduri: ca parte din studiul tehnicilor de baza (kihon waza) si ca practica Budo (keiko).
In kihon waza, ukemi inseamna de obicei primirea tehnicii executate de nage, persoana care este atacata si presupune doua lucruri:
-       un atac hotarat, puternic si cinstit;
-       o miscare a atacatorului (uke) in completa armonie cu intentiile lui nage;
In kihon waza, uke are un rol crucial in procesul de invatare a lui nage. Daca atacul sau nu simuleaza sincer ceea ce s-ar intampla in conditii reale, nage nu va invata cum sa se descurce cu un atac normal efectuat in viteza. La acest nivel, uke trebuie sa mentina atacul in ciuda dorintei naturale de a contra tehnica inceata si previzibila a lui nage.
Tehnica este exersata incet, fie ea din static sau din miscare, din mai multe motive:
-       se poate ca practicantii sa nu aiba indemanarea necesara pentru a fi in siguranta;
-       chiar daca practicantii au cunostintele necesare executarii in viteza a tehnicii, practica la viteaza redusa reprezinta cea mai buna cale pentru a studia aspectele subtile ale unei tehnici.
Atat in kihon waza, cat si in keiko, uke trebuie sa fie activ, prezent, la inceput, in timpul desfasurarii tehnicii si dupa aceea; la inceput, ma-ai, confruntare; apoi, atacul puternic; in timpul tehnicii, flexibilitate, curgere, cadere controlata; la sfarsit, mentinerea contactului cu nage cat mai mult posibil, fizic si vizual – zanshin.
Daca vreuna dintre aceste etape lipseste, antrenamentul ambelor parti are de suferit.
            In practica Budo, keiko, ukemi se transforma capatand o functie mult mai complexa, transformare ce porneste de la o idee cat se poate de simpla: uke ataca cu toata sinceritatea, dar, intrucat atacul sau devine ineficient, intra in modul de supravietuire si/sau modul de contratehnica (kaeshi waza) continuand sa mentina contactul cu nage cat poate de mult.
Ce e diferit in keiko fata de kihon waza este angajamentul cu care se lucreaza atat fizic cat si energetic (care incepe mult inainte de cel fizic si dureaza mult timp dupa); intentia in atac si in continuarea atacului; cautarea unei deschideri, punct slab (suki) care sa permita redresarea dupa ce a fost dezechilibrat. In keiko, uke continua atacul avand grija sa nu fie ranit, ramane in contact cat mai mult timp, cauta o greseala a lui nage si daca aceasta apare, profita de ea; uke se separa de nage cand nu mai are rost sa continue, astfel incat scapand teafar, sa se poata intoarce la atac; uke este permanent constient de ceea ce e in jurul sau.
Uke si nage isi ataca unul altuia centrul, amandoi iesind nevatamati din tehnica, amandoi incercand sa-si dezechilibreze partenerul, amandoi pastrand contactul, mereu angajati, mereu in contact: aceasta este practica Budo.
           
“What is kaeshi waza? Kaeshi is ukemi, ukemi is kaeshi – my choice.”
                                                                                                Hiroshi Ikeda
                 
                  Adevaratul antrenament in ukemi este pregatitor pentru kaeshi waza. Inveti sa te misti in armonie completa cu tehnica lui nage, incat nu mai exista nicio diferenta intre uke si nage. Odata ce ai ajuns la nivelul in care poti sta conectat cu partenerul in cele mai rapide si complexe tehnici, intr-o situatie ce necesita un raspuns martial, poti simti orice suki in tehnica adversarului si sa aplici o contratehnica.
Kaeshi waza este Aikido la superlativ!
            Ukemi impreuna cu tai sabaki constituie caracteristicile fundamentale ale artei noastre. De aceea este imperios necesar pentru noi sa cautam continuu a le perfectiona atat din punct de vedere tehnic, cat si estetic. Fara tai sabaki nu exista aikido, fara ukemi nu exista aikido, nu exista libertate. Un bun aikidoka este cel care, cu un ukemi perfect accepta totul de la toti partenerii, chiar necunoscuti, chiar si cu o tehnica pe care nu o cunoaste.
            Studiul ukemi este un element fundamental in calea spre Budo. Acest studiu atat de benefic este tratat superficial in occident, caci el este fara indoiala legat de ideea de infrangere, cand, in realitate, in el isi are izvorul victoria.
            La cel mai inalt nivel al practicii, distinctia intre uke si nage nu mai exista. Nu exista nici invingator, nici invins. Nu ramane decat tehnica singura in cea mai profunda puritate.


           




marți, 22 octombrie 2013

Eseurile pentru examinarea din 25.10.2013

Daniela Donciu -  20.10.2013

Acum multi ani, admiratia mea fata de simplitatea si eleganta filozofiei Zen mi-a trasat un drum pe parcursul caruia, destul de curand, am intalnit si multe informatii despre Aikido, care imbina paradoxal arta martiala cu arta pacii si care, prin armonie si fluiditate, ofera o modalitate superioara de dizolvare a conflictelor.
Principiile luptei nonviolente, ale capacitatii de a intelege adversarul si de a intra in rezonanta cu acesta pot face din Aikido un stil de viata, chiar si fara practicarea efectiva a antrenamentului intr-un dojo. Incercarea aplicarii acestor principii ale armoniei in viata cotidiana reprezinta, de fapt, incercarea noastra de a gasi Calea de Mijloc si, implicit, adevarul despre noi insine si despre universul din care facem parte.
Dar trebuie sa marturisesc faptul ca oricat de mult as fi citit pe marginea acestui subiect nu m-ar fi pregatit suficient pentru momentul inceperii practicii de Aikido!

Cand am intrat pentru prima data intr-un dojo, am fost automat transportata intr-un spatiu cu totul nou pentru mine, in care oamenii se miscau mai bine, mai rapid, mai elegant, mai eficient, intr-un ritm dictat de o eticheta specifica, dar si de dorinta de explorare si depasire a propriilor limite.
Primul meu contact cu antrenamentul de Aikido a avut loc intr-un dojo cu un numar mare de practicanti, multi dintre ei avansati, extrem de talentati si care, ulterior, si-au deschis propriile dojo-uri si au avut amabilitatea de a ma primi si pe mine la antrenamentele tinute de ei. Le multumesc din suflet profesorilor mei care mi-au daruit cu generozitate din timpul si cunoasterea lor si, de asemenea, le multumesc pentru ajutor tuturor colegilor alaturi de care am avut placerea sa practic Aikido si de la care am invatat intotdeauna.

Am inceput, desigur, cu scoala caderii, au urmat diverse tehnici de Aikido, foarte multa munca dar, dupa atatia ani petrecuti pe tatami, ma simt in continuare ca un aikidoka incepator. Pentru ca, pe masura ce inaintez pe acest drum de-a lungul caruia raspunsurile genereaza noi intrebari, imi dau seama cat de putin stiu despre spatiul pe care il am de explorat, cat de putin stiu despre mine si despre cei din jur. Si atunci procesul de cautare continua si deschide noi spatii interesante de cercetat, ceea ce face ca, pentru mine, timpul petrecut in dojo sa fie intotdeauna la momentul prezent. Gandurile si grijile cotidiene nu prea au loc pe tatami. Este o experienta placuta care ma ajuta in incercarea de a-mi gasi echilibrul (interior si exterior deopotriva) si imi deschide accesul catre zona gandirii pozitive – atat de valoroasa pentru evolutia noastra.

Desigur, de multe ori nu reusesc sa imi depasesc limitele si conditionarile sau nu reusesc sa ma armonizez cu anumite situatii. Dar voi continua sa incerc. Pentru ca aceasta cautare a echilibrului, a Caii de Mijloc, ne face sa dorim sa fim mai buni cu noi insine si cu tot ceea ce ne inconjoara, sa incercam sa ne depasim temerile, sa cautam solutii armonioase, sa construim si sa fim creativi.

English version
 
Many years ago, my admiration for the elegance and simplicity of Zen made me to walk on a path that, very soon, revealed to me a lot of information regarding Aikido that paradoxically combines the art of war and the art of peace, and offers a superior way of solving conflicts by using harmony and continuous flow of energy.
The principles of non-violent fight, the capacity of understanding the opponent and deal harmoniously with a situation can turn Aikido into a lifestyle without being necessary an actual dojo training. Trying to apply these principles in the day-to-day life represents, in fact, our endeavour of finding the Middle Way and therefore finding the truth about ourselves and about the univers we live in.

But I have to confess that no matter how much I would have read on this topic it wouldn't have prepared me for the experience of the actual Aikido training!

When I entered the dojo for the first time I instantly found myself in a space where everything was completely new for me, where people used to move better, faster, in a more elegant and efficient way, in a rhythm influenced by a certain etiquette but also by the need of exploration and overcoming their own limits.
My first contact with Aikido training took place in a dojo with a large number of practitioners, many of them very talented, advanced students which, over the next years, established their own dojo and after that had the kindness of allowing me to attend their seminaries. I am deeply grateful to all my teachers for their time and for shearing their knowledge and I am also grateful to all my collegues with whom I practiced Aikido for helping me in my training.

I started, of course, with the ukemi lessons, then the Aikido techniques followed and also a lot of work but, after all these years spent on tatami I still feel that I am only at the beginning. Because the more I advance on this path along which any answer brings new questions the more I realize how little I know about this environment I am exploring, how little I know about myself and about the others around me. Therefore my searching process goes on and opens new interesting areas for study so in the dojo I live always in the present. Other thoughts and daily worries have no place on the tatami. It is a pleasant experience that helps in my endeavour of finding my inner and outer balance and opens the access to the positive thinking which is so important in our evolution.

Of course, on so many occasions I don't succeed in overcoming my limitations and conditioning or cannot harmonize with certain situations. But I will keep trying. Because this search for balance, for the Middle Path, makes us wish to improve our behaviour, to try overcoming our fears, to look for better solutions, to build and to be creative.
 



Adrian Ciomaga - 21.10.2013

 
“Cel ce nu poate sa iti inteleaga tacerea nu iti va putea intelege nici cuvintele”
Elbert Hubbard
Dincolo de cuvinte
Imi aduc aminte cu bucurie de discutiile pe care le aveam cu bunica mea, Dumnezeu sa o odihneasca, despre lucruri care mi se pareau, la acea data, greu de imaginat. Educat intr-un sistem care excludea trairea sufleteasca si punea accent pe "devenirea omului nou" si pe cauterizarea eu-ului interior, credinta bunicii mele imi parea un lucru desprins din povestile cu zane. Usurinta cu care accepta drumul credintei in lipsa, dupa parerea copilului de atunci, dovezilor palpabile si a unei argumentari "stiintifice" era dezarmanta.
Acceptarea acestui dat mi se parea injositoare si umilitoare iar eternul "pentru ca asa a vrut El", care aparea la sfarsitul tuturor incercarilor mele de a demola teoria creationista, era greu de acceptat de creierul meu care avea nevoie de certitudini.
Bucuria acestei amintiri este insotita si de tristetea despartirii dar si de tristetea de a nu fi fost capabil la acea data sa inteleg semnificatia cuvintelor si energia pozitiva care le insotea. Nevoia de a avea o explicatie pe care creierul meu sa o inteleaga m-a indepartat de multe ori de la esenta lucrurilor.
As vrea sa pot spune ca Aikido a venit intr-un moment in care eram pregatit... Nu pot spune ca fost o intamplare - am invatat, de-a lungul timpului, ca nu exista intamplari. Jung spunea ca “Atunci cand o stare interioara nu poate fi constientizata, este prezentata in exterior drept soarta”.
Orgoliul meu a tratat aceasta noua aparitie ca pe o noua provocare si perfectionistul din mine a incercat sa imbunatateasca in fiecare zi forma. In mod sigur, uitandu-ma in trecut, nu am fost pregatit pentru acest drum si am privit aceasta experienta ca pe (inca) un “sport” pe care urmeaza sa il practic.
Dincolo de cuvintele care sunau intr-un mod interesant si de vestimentatia ciudata, imi amintesc de frustrarile resimtite in fata incapacitatii de a intelege mecanica miscarii si de izbucnirile de orgoliu care derivau din aceste situatii.
Cu fiecare nou grad si examen de centura am incercat sa imi evaluez starea de spirit: cum m-am simtit atunci cand am facut ceva gresit, cum m-am simtit cand am fost apreciat si am incercat sa limitez interventia creierului si a orgoliului in timpul practicii. Am incercat si inca incerc sa las la intrarea in dojo gandurile preconcepute si barierele pe care singur mi le impun.
Ma uitam zilele trecute la inregistrarile video cu examinarile anterioare si am remarcat uneori stangacia miscarilor. M-a bucurat ca aceasta analiza a venit in liniste, fara ca orgoliul sa intervina si sa aduca energia negativa a frustrarilor.
Ce inseamna Aikido pentru mine? Imi dau seama ca nu prea mi-am intrerupt sirul gandurilor pentru a gasi un raspuns si, paradoxal, ma bucura acest lucru. Faptul ca practicile de Aikido au intrat in normalul existentei mele si fac parte din firesc inseamna pentru mine mai mult decat o serie de cuvinte care ar putea sa fie frumos colorate si expuse cititorului. Energia pozitiva si bucuria pe care le simt la fiecare antrenament sunt cele mai bune motive pentru care continui pe aceasta cale.
Aikido este in existenta mea aici si acum. Nu exista trecut si nu exista viitor.

English version 

He who does not understand your silence will probably not understand your words.” 

Albert Hubbard
Beyond the words
I remember the talks I had with my grandmother, may God rest her soul, about the things I felt very difficult to understand at that time. Educated in a system that excluded the inner experience and underlined the “new you achievement” and the exclusion of the spirituality, my grandmother's faith seemed to me a spark of a fairly tale. The easiness of accepting the path of faith without having a concrete touchable proof and a scientific foundation seemed very strange for the child I was.
To obey to something you have never seen seemed that time humiliating and the eternal “because that was His will”, that ended all my quests to dismount the creationist theory was very hard to be accepted by my brain, that wanted all the time not to deal with uncertainty.
The joy of this remembrance comes together with the sadness of parting and with the sadness of not being able to understand at that time the meaning of her words and positive energy that came from them. The need of a “touchable” experience moved me away from the essence of the things.
I would like to say Aikido appeared in my life in a moment when I was prepared... I couldn't say it was an accident – I've learned over time there is no such thing. Jung said: “When an inner situation is not made conscious, it appears outside as fate.
My ego handled this “new entry” as a new challange and the inner perfectionist tried to improve every day the way I was moving. Looking back I am sure I was not prepeared for this path and I took this new experience as a new sport I will practice.
Beyond the fancy words and the strange clothing, I remember the frustrations I had in front of the innability of understanding the body mechanics and the burst of my ego derived from these situations.
With every new step and belt exam I tried to evaluate the state of mind: how did I felt when I did something wrong, how did I felt when I was appreciated and I tried to limit the interference of my brain and my ego throughout the practice. I tried to let the preconcieved thought and the self-imposed barries at the very entrance of the dojo.
On the digital recordings I have I happen to notice time to time the cluminess of some moves. I feel good when this comes in quiet, without the negative energy my ego would induce.
What means Aikido to me? I realise I didn't interrupt my train of thoughts to find a definite answer and this makes me feel good in a strange way. The fact the Aikido entered in the daily schedule means to me more than a series of nice shiny words to be exposed to the reader. The positive energy and the joy I feel during each practice are the best reason to follow on this path.
Aikido is in my life here and now. There is no past and no future.





marți, 10 septembrie 2013

Recunostinta

Ma gandeam ca merita mentionati, cu recunostinta, toti maestrii pe care am avut sansa de a-i vedea practicand, la stagiile la care am putut participa de-a lungul anilor (ordinea este absolut aleatorie) :


Doshu Ueshiba Moriteru
Waka sensei Ueshiba Mitsuteru

Fujita Masatake sensei, mentorul si indrumatorul nostru, Aikikai Hombu Dojo
Kobayashi Yukimitsu sensei, indrumatorul tehnic al FRAA, Aikikai Hombu Dojo
Fukakusa Motohiro sensei, Thailanda
Wilco Vriesmann sensei, Olanda
Peter Bacas sensei, Olanda
Agostino Pagano sensei, Italia
Michel Gollo sensei, Ungaria
Giorgio Veneri sensei, Italia
Jean Dedobbler sensei, Belgia
Micheline Tissier sensei, Franta
Dorin Marchis sensei, Romania
Domenico Zucco sensei, Italia
Ernesto Ladavas sensei, Olanda
Francesco Verona sensei, Italia
Christian Tissier sensei, Franta
Yokota Yoshiaki sensei, Aikikai Hombu Dojo
Osawa Hayato sensei, Aikikai Hombu Dojo
Yasuno Masatoshi sensei, Aikikai Hombu Dojo
Seki Shoji sensei, Aikikai Hombu Dojo
Mori Tomohiro sensei, Aikikai Hombu Dojo
Ito Makoto sensei, Aikikai Hombu Dojo
Sugawara Shigeru sensei, Aikikai Hombu Dojo
Miyamoto Tsuruzo sensei, Aikikai Hombu Dojo
Arikawa Sadateru sensei, Aikikai Hombu Dojo
Igor Smigyn sensei, Ucraina
Tada Hiroshi sensei, Aikikai Hombu Dojo
Isoyama Hiroshi sensei, Japonia
Watanabe Nobuyuki sensei, Aikikai Hombu Dojo
Fujimaki Hiroshi sensei, Aikikai Hombu Dojo
Okamoto Yoko sensei, Japonia
Kanazawa Takeshi sensei, Aikikai Hombu Dojo
Kuribayashi Takanori sensei, Aikikai Hombu Dojo
Yamada Yoshimitsu sensei, Statele Unite ale Americii
Asai Katsuaki sensei, Germania
Irie Yoshinobu sensei, Aikikai Hombu Dojo
Nicolae Mitu sensei, Romania
Endo Seishiro sensei, Aikikai Hombu Dojo
Toriumi Koichi, Aikikai Hombu Dojo
Sasaki Masando sensei, Aikikai Hombu Dojo
Fujii Koichi sensei, Japonia
Viorel Dan sensei, Romania
Funakoshi Mitsuo sensei, Japonia
Yamada Jun sensei, Malaezia
Massimo Castelli, Italia
Iulian Perpelici sensei, Romania

Multumiri sincere tuturor acestor maestri pentru eforturile lor !






marți, 27 august 2013

Aikikai Ploiesti - seminar 24,25 august 2013


Sambata 24 august si duminica 25 august, alaturi de Sorin Despa sensei, am participat, ca si invitati, la seminarul de week-end organizat de Adrian Ionescu sensei, Aura Ionescu sensei si Doru Popescu sensei de la Aikikai Ploiesti.


Acest seminar este unul - deja - traditional si marcheaza intr-un fel reluarea activitatii cu toate fortele la dojo-urile conduse de prietenii si colegii nostri de la Ploiesti. Am tinut trei lectii iar Sorin Despa sensei celelalte trei lectii (4 au fost sambata si 2 duminica dimineata) iar participarea a fost peste asteptarile mele si in orice caz, mai mare decat in precedentul an.

Speram ca anul viitor, cand acest seminar va fi organizat din nou (tot cam in aceeasi perioada conform lui Adrian Ionescu sensei) sa avem pe tatami si mai multi practicanti. Au fost prezenti practicanti din Bucuresti (Kenshin, Tenchi, Dumkan), Ploiesti (Aikikai Ploiesti), Campina (Aikikai Campina), Drobeta Turnu-Severin (Aikikai Drobeta), Craiova (Meiyo), Galati (Aikikai Galati). In orice caz, gradul de entuziasm si de implicare al celor prezenti a fost remarcabil si laudabil. Profit de ocazie pentru a le multumi tuturor celor care au reusit sa participe si in mod special elevilor mei de la Kenshin dojo care s-au mobilizat si au fost alaturi de mine si cu aceasta ocazie.
In ceea ce ma priveste am aratat in special tehnicile pe care ni le-a transmit maestrul nostru, Fujita Masatake sensei si am fost incantat sa vad o reactie foarte pozitiva atat din partea celor ce le stiau deja si care au avut privilegiul de a practica sub indrumarea dansului, cat si cei mai noi care nu au avut aceasta ocazie. In afara practicilor care au decurs bine pe cele doua suprafete puse la dispozitie de organizatori - una pentru copii si una pentru adulti - am avut placerea de a discuta, de a depana amintiri si de a face planuri alaturi de gazdele noastre. 
 
Chiar daca programul de stagii internationale si nationale din acest an a fost si este unul consistent, este foarte placut sa vezi cum practicantii Fundatiei Romane de Aikido Aikikai se mobilizeaza pentru a fi impreuna pe tatami si nu numai. Pentru imagini va recomand sa consultati blogul colegilor nostri de la Aikikai Ploiesti (detalii pe www.aikikai.ro). Le multumesc tututor, practicanti si organizatori, atat in numele meu cat si in numele Fundatiei Romane de Aikido Aikikai.

miercuri, 21 august 2013

ESEU nidan - Claudiu Trandafir

Motto:
Un bun calator nu are fixat nici un plan
si nu are intentia sa ajunga undeva.
Un bun artist isi lasa intuitia sa-l
conduca in orice directie l-ar duce.
Un cercetator s-a eliberat de concepte si isi
tine mintea deschisa spre ceea ce vine.
- Tao te Ching -

Aici si Acum

Zilnic ne conducem existenta bombardati de evenimente intamplatoare in majoritatea situatiilor ne raportam la experienta, la personajele pe care le-am intalnit trecut, la modelele dupa care am dori sa conducem viata si nu in ultimul rand la speratele pe care le avem pentru viitor. Ne facem planuri si le schimbam in permanenta, in fiecare zi si de cele mai multe ori de cateva ori pe zi. Invatam din mers, si ne-am dori sa existe un manual de folosire pentru fiecare obsatcol pe care il avem de depasit. Ne stabilim scopuri, obiective de atins, planuim in permanenta actiuni si ne calculam miza, ce avem de castigat sau de pierdut, ce consecinte ar avea fiecare decizie pe care o luam.

Traim contempland trecutul sau facand planuri de viitor si uitam permanet ca traim in prezent si numai in prezent. Momentul pe care il traim intra cu fiecare clipa in istoria personala, invatam, uitam, repetam...

Am descoperit AIKIDO intamplator, in urma cu mai bine de douazeci de ani in timp ce studiam sa devin actor si le-am descoperit valente si puncte comune si mai ales ca functioneaza pe acelesi pricipii.

Una dintre cele mai importante lectii a fost lectia prezentului.

Latinii de al Horatiu incoace l-au introdus in literatura elitista si in filozofia de viata, Ovidiu marele exilat de la Tomis, i-a schimbat usor sensul dar a pastrat expresia, Carpe Diem - Traieste Ziua, Bucura-te de Clipa, traducerile sunt multiple iar interpretarile au si mai multe variante. Experienta prezentului, intro forma sau alta este exprimata in toate flozofiile orientale sau occidentale si, desi nu am cunostinte amanuntite cred ca este exprimat in absolut toate miturile si culturile ca dovada ca adevarul suprem este unul singur iar caile culturale prin care ajungi la el sunt multiple.

Taoismul, se spune, este o filozofie a lui Aici si Acum, este filozofia care te indeamna sa iti traiesti viata in mod placut, fara a cauza altora sau chiar tie insuti neplaceri inutile. Ce principiu de viata sanatos!? Este principiul cel mai important pe care O Sensei Morihei Ueshiba a pus bazele a dezvoltat apoi toata practica aikido si se bazeaza pe un concept simplu fi prezent si in prezent, fi constient de tine si de propria constiinta in permanenta, nu te lasa furat de energii care nu te ajuta si nu iti servesc.

In prezent se intampla totul!

Fiecare clipa ce vine este deja in trecut in clipa in care te-ai gandit la ea, singurul moment in care inveti despre tine, despre cine esti cu adevarat este acum. Experienta nu poate fi readata din memorie ea trebuie traita pentru a putea ramane cu ceva la final. Daca vrei sa devi cel mai bun specialist, sau expert, in cine esti atunci trebuie sa fi prezent aici si acum!

In dojo se intampla acest lucru. Pentru o ora si jumatate practicantul se gandeste la el si la ceea ce face. Observa tehnica de practicat, si inceraca sa o reproduca intocmai, constient de propriile inabilitati, de propriul talent, de propriile defecte, dar la urma urmei progresul si invatarea se produce prin experimentare si prin practica, prin repetitii indelungate si numai daca esti prezent, aici si acum.

Ca actor am privilegiul de a experimenta si invata din experientele personajelor carora le dau viata pe scena si in fata camerelor de luat vederi, am privilegiul sa ma descopar in experiente pe care altfel nu le-as fi trait vreodata insa toate acestea se intampla in acel moment, in momentul in care se pune actiune.

Aikido imi deschide si imi rafineaza perceptia asupra prezentului, atacul si tehnica se petrec in acelasi timp daca ai pierdut momentul atunci nimic nu mai conteaza, toate actiunile se schimba iar obiectivul se indeparteaza. De acea cel ce ataca si cel ce se apara - Uke si Tori - trebuie sa se intalneasca in acelasi moment, in aceeasi dimensiune a timpului, aici si acum; prea devreme si cel ce se apara se invinge singur, prea tarziu si rezultatul si consecintele sunt altele decat cele dorite. Pentru ca Aikido se petrece in prezent si numai in prezent atentia practicantului este concentrata pe cea ce se intampla aici si acum, el nu are planuri de viitor la fel cum nu are istorie, singura sa grija este a consecintelor actiunilor sale.

In practica aikido invat numai si numai despre mine si numai aici si acum!


Claudiu Trandafir

ESEU shodan - Anton Zaharia

Inima unei fiinte umane nu este cu nimic diferita de sufletul cerului si al pamantului. In practica ta sa ai intotdeauna in minte interactiunea dintre cer si pamant, apa si foc, yin si yang.
O Sensei Morihei Ueshiba (Arta Pacii).

Practicand Aikido, practic Arta Pacii, a unificarii tendintelor opuse si anularea antagonismelor. Un atac reprezinta un dezechilibru, o violare a pacii si a linistiei universale. Prin practica Aikido incerc sa invat sa restabilesc echilibrul rupt de un atac, adaugand actiunii pamantului, actiunea cerului, sau invers, daca atacul foloseste actiunea cerului, adaug, nu opun, actiunea pamantului. Termenul de adaugare mi se pare mult mai potrivit pentru Arta Pacii, Aikido, decat opunere. De altfel, O Sensei foloseste termenul de interactiune, nu opunere. Aikido este completare, umplerea unui gol, a unui dezechilibru, este cu totul altceva decat o opozitie a unei forte, contra altei forte.
Cele trei perechi de elemente aparent contrare mentionate de O Sensei au semnificatii aparte. Fortele cerului si ale pamantului sunt contrare si in conflict permanent, in mentalul colectiv. Cerul dezvolta in plan material fortele meteorologice, fortele cosmice ale atractiei universale a corpurilor astronomice si fortele energetice ale radiatiilor calorice, luminoase si radioactive, iar in plan spiritual cerul este conceput ca sediul fortelor binelui. Pamantul prin opozitie este considerat in plan material ca dezvoltand forte materiale ce atrag fiintele spre subteranul arzator, provoaca dezastre prin cutremure si eruptii, iar in plan spiritual este considerat sediul fortelor raului. Privind din acest punct de vedere, evident atacatorul dezvolta forte ce apartin pamantului, forte ce trebuiesc intampinate si neutralizate cu forte ce apartin cerului.
La a o analiza mai profunda, cerul si pamantul au aceeasi esenta. Pamantul face parte din creatie, si se supune acelorasi legi cosmice ca si toate celelalte corpuri ceresti. Legea atractiei universale se aplica si pamntului ca si celorlalate componente ale universului, si este corespunzatoare legii iubirii universale din planul spiritual. Energiile dezvoltate de pamant sunt de aceeasi natura cu energiile cosmice. Deci antagonismul este doar aparent, doar in mintea oamenilor. O Sensei sugereaza stergerea confuziei ce se face intre atributele cerului si ale pamantului, stergerea din mintea atacatorului a intentiei de a tulbura pacea si linistea, si readucerea situatiei la starea de echilibru, material si spiritual.
Perechea foc apa este mai putin departajata ca cea precedenta in mentalul uman, desi in viata practica apa stinge focul, iar focul evapora apa. In filozofiile orientale, elementul apa este produs de fier (sau aer), si produce lemn. Focul este produs de lemn si produce pamant. Deci legatura dintre ele este mai nuantata. O Sensei sugereaza practicantului de Aikido sa vada interactiunea dintre apa si foc, dincolo de aparente, dincolo de conceptiile general acceptate. In esenta lor, apa si focul sunt doua manifestari ale energiei universale, apa find o manifestare materiala, maleabila si insinuanta, focul fiind o manifestare energetica, impetuoasa transformatoare. Folosind una din aceste forme pentru intampinarea, sau mai precis, pentru completarea, unui atac de natura celeilalte, aducem neutralizarea actiunii daunatoare, restabilim pacea si depasim iluzia antagonismului celor doua forme.
Cea de a treia pereche mentionata de O Sensei, yin si yang, dezvaluie clar intentia sa de a indica practicantului de Aikido folosirea completarii unui deficit, in locul antagonismului. Yin si yang sunt energii pure care inpreuna formeaza esenta lumii, energia universala, ki. Prezenta in diverse proportii a acestor energii, provoaca fenomenele lumii. Aici este clar ca O Sensei nu se refera la energii sau actiuni contrare, ci la energii si actiuni complementare. Orice atac reprezinta un exces al uneia din aceste energii si deficitul celeilalte, fata de situatia existenta. Pentru aducerea situatiei la starea de pace si liniste, trebuie sa contrabalansam excesul prin adaugarea de energie complementara, in proportie adecvata.
Practicantii Aikido invata sa foloseasca exact atata energie si actiune complementara, cat este necesara pentru neutralizarea atacului si restabilirea pacii. Un exces de energie complementara ar duce la alt dezechilibru, deci s-ar indeparta de scopul si spiritul Aikido.
Sufletul omulni este similar cu sufletul cerului si al pamantului. Practicantul de Aikido este pe calea intelegerii si realizarii comuniunii sufletului sau cu sufletul Universului.


Practicant Aikido
Anton-Alexandru Zaharia

ESEU shodan - Gabriela Moldovan





Univers,Cer si Pamant,Pamant si Cer


Stresul cotidian,oboseala de la locul de munca,si durerile mele de spate,au fost motive foarte serioase,care m-au determinat sa iau hotararea de a merge la o sala de sport.
Intr-o seara,uitandu-ma la un film ,avandu-l protagonist pe Steven Seagal,am hotarat sa merg la Aikido,sperand,ca dupa cateva practici,sa-mi treaca si durerile de coloana.
Restul,intalnirea mea cu Aikido este soarta,intamplare,Karma.
La inceput nu stiam ce inseamna Aikido,acum dupa cinci ani de practica intensa,iubesc foarte mult Aikido,imi dau seama ca este o arta martiala ce ma caracterizeaza:disciplina,respect,curatenie spirituala.
O- Sensei Morihei Ueshiba, consacrandu-se de la varsta de 15 ani studiului Budo,avea sa descopere singur,lucrul cautat cu atata ardoare;”Adevaratul Budo este,de a accepta spiritul Universului,de a mentine pacea in lume,de a pune in valoare tot ceea ce fiinteaza in natura si in conformitate cu legile acesteia”.
Si aceasta inseamna Aikido;Aikido este budo(arta martiala)care ne arata drumul catre armonie;Aikido sta la radacinile marelui spirit al reunificarii intregii creatii manifestate.
Antrenamentul zilnic in Arta Pacii,-cum isi mai denumeste O Sensei arta luptei sale-,permite Divinitatii din-nauntrul tau sa straluceasca din ce in ce mai tare.
Arta Pacii nu va restrictiona niciodata nimic;ea imbratiseaza si purifica totul”.
Ce denumire poate fi mai innaltatoare decat Arta Pacii?!
E arta tuturor religiilor la un loc,e visul celor mai umaniste arte;e visul omenirii!!!
De ce am nevoie de aikido?-Nu stiu,sau poate stiu prea bine.
Acum mi-am dat seama ca am gasit ceea ce cautam:sanatate fizica,dezvoltare spirituala si pacea interioara.
Iubesc Aikido,pentru ca eticheta respectul si bunul simt sunt la loc de cinste;trebuie sa acordam respect tuturor si sa nu uitam sa multumim ori de cate ori este nevoie.
A respecta partenerul,inseamna sa avem grija sa nu-l ranim,trebuie sa tinem cont de faptul ca el ne ofera corpul pentru ca noi sa avansam,sa ne antrenam,sa invatam;trebuie sa devenim mai buni,sa fim modesti si rabdatori;sunt sfaturi pe care le aud mereu,la Dojo,de la Sensei.
De ce avem nevoie de protectia spiritului Universului,de ce avem nevoie de valorile fiintei Natura,de legile ei implacabile,de ce de echilibru,de ce de Divinitate,de ce de pace?!De ce?
Aikido este in foarte mare masura,raspunsul la toate aceste intrebari.
Dar pentru a intelege foarte bine raspunsurile la aceste intrebari,este neaparat necesar sa practicam cu perseverenta,sa muncim si sa transpiram pe tatami,sa avem o putere spirituala mai mare si sa rezistam pe Cale.
Ce inseamna Sensei ,decat invatator sau profesor,calauzitor sau intelept?
Eu as spune calauza pe drumul intelepciunii,spre Arta Pacii,spre Arta Aikido.
Din momentul in care iti vezi si constientizezi Sensei-ul,ca pe o adevarata calauza spre intelepciunea Aikido,principiile de baza si respectul fata de Dojo,fata de tatami,fata de Kamiza,fata de toti aikidoka,si nu in ultimul rand fata de Sensei,vin de la sine.
Un Sensei adevarat,de la inaltimea modestiei inteleptului,va sti sa-si ridice elevul spre drumul prafuit cu colb de stele,spre constelatia Aikido.
Eu cred si stiu ca am calauza inteleapta,spre acest Cer.
Ii multumesc din tot sufletul lui Sensei Adrian Bunea pentru tot ceea ce m-a invatat in a practica Aikido,un om cu o personalitate distincta,pentru care ,principiile de baza-onoarea,integritatea,onestitatea,respectul-sunt primordiale la Dojo ,si in viata cotidiana.


ESEU shodan - Cristian Popescu

ESEU - Cristian Popescu, shodan

Pregatirea pentru un examen o facem de cele mai multe ori in sala de antrenament cautand calea fizica de realizare a tehnicilor. Este o componenta importanta, pentru ca tehnica de executie este cea care se vede la examen, la sala sau la seminariile la care participam si cea care ne caracterizeaza din punct de vadere fizic. Dupa aceasta tehnica putem fi chiar recunoscuti in exteriorul Dojo-ului si se poate dezvalui numele Maestrului nostru.
Dar partea fizica trebuie sa fie dublata si de o bogata pregatire teoretica si spiritual prin cautarea permanenta de literatura de specialitate si prin meditatie la filozofia Caii. Cartile maestrilor care sunt inaintea noastra pe Cale ne ofera de multe ori raspunsuri la intrebarile nascute din practica sau ne dezvaluie laturi ale pregatirii pe care uneori nici nu la banuiam. Aceste informatii ne vor ajuta sa identificam punctele de impas in pregatirea noastra, sa analizam aceste puncte impreuna cu cel care ne indruma si in final sa trecem peste ele. Pentru ca Sensei nu ofera numai solutii la executiile tehnicii ci are in vedere si sccesiunea pasilor care ii facem pe Calea AIKIDO-ului iar aceste indrumari trebuie sa vina pe un teren pregatit prin autoinstruire si cunoastere.
Uneori informatiile sau ideile nu ne sunt clare la momentul intrarii in contact cu ele dar prin practica, instruire personala si dezbateri comune le vom putea asimila, intelege si transmite mai departe celor care vin dupa noi.
Un exemplu in acest sens ar fi modul in care intelegem semnificatia triunghiului, cercului si patratului observate pe Gi-urile practicantilor. Un raspuns general este ca “trebuie sa intram ca un triunghi, sa ne rotim ca o sfera si sa fixam ca un patrat”. Dar mult mai tarziu, prin practica indelungata recunoastem aceste elemente in executia fiecarei tehnici.
Aceste trei simboluri pot fi asociate si cu spiritualitatea, cu filozofia si cunoasterea umana pe masura ce le descoperim semnificatiile.
Astfel triunghiul este asimilat si cu adevarul, lovitura, starea gazoasa, sabia, stelele, sarea, sistemul nervos; cercul – virtutea, perfectiunea, starea lichida, diamantul, luna, apa, sistemul circulator; patratul – frumusetea, starea solida, oglinda, soarele, orezul, sistemul digestiv.


Un alt exemplu des intalnit si care face parte din practica noastra zilnica este expresia: “Me, Te, Hara, Ashi Onnaji !” – “Privirea, mainile, hara, picioarele, toate in aceiasi directive!” O executie corecta trebuie sa intruneasca toate aceste conditii.



Urmeaza examenul si am emotii pentru ca este un moment important, un prag in dezvoltarea fiecarei persoane care merge pe Calea AIKIDO-ului si asa cum spune si Adrian Bunea Sensei “pana si maimutele mai cad din copaci !”

Cristian Popescu – Bucuresti – Aprilie 2012

vineri, 16 august 2013

O veste trista, din pacate. Maestrul italian Francesco Verona, 6 dan, fost presedinte al Aikikai Italia si un bun prieten al nostru, a decedat saptamana trecuta, la varsta de 76 de ani. Maestrul Verona a fost, pana in ultimele zile din viata sa, practicant de Aikido si om. Sincere condoleante familiei si elevilor.
Nu am mai reusit de o lunga bucata de timp sa mai scriu pe blog, dar iata ca m-am mobilizat :-)

Urmeaza trei stagii la finalul verii, inceputul toamnei :

1. 24-25.08.2013 Stagiul organizat de Aikikai Ploiesti, evident ca in Ploiesti, unde suntem invitati sa predam eu si Sorin Despa sensei.

2. 30-31.08.2013-01.09.2013 Stagiul organizat de Aikikai Alba-Iulia, cu mine invitat pentru a preda

3. 6-7-9.09.2013 Stagiul organizat de Aikikai Galati, ce il are ca invitat pe Dorin Marchis sensei

Va recomand cu mare caldura, in masura in care aveti timp si bani, sa participati la toate stagiile mai sus mentionate.